Unul dintre cele mai curioase aspecte ale modului în care suntem construiți este faptul că ne poate lua foarte mult timp să descoperim de ce avem nevoie pentru a fi cu adevărat fericiți. Procesul de a ne găsi pe noi înșine fiind complex și de lungă durată.
Am putea presupune că procesul este evident, că de mici solicităm lucruri, jucării dezirabile de către orice copil. Problema este că ne ia mult timp până dorințele noastre devin exacte și autentice.
Începem prin a ne dori lucruri pe care și cei din jurul nostru le doresc. Acest lucru poate însemna că la vârste variate facem ceea ce se așteaptă de la fiecare din noi – achiziționăm tacâmuri, lecții săptămânale de pilates, ne făurim o carieră, ne căsătorim.
Astfel, poate fi al patrulea sau al cincilea nostru deceniu de existență înainte de a ne da seama și de a recunoaște cât de distincte, imprevizibile și individuale sunt caracterele și cerințele noastre – și să cultivăm astfel curajul necesar pentru a face ceva în acest sens.
S-ar putea să devenim într-atât de onești cu noi înșine, încât să ne dăm seama că nu am mai fi la fel de fericiți dacă am continua să vedem oamenii falși pe care i-am numit „prieteni”. Și, dimpotrivă, am putea stabili că acum vrem să ne petrecem timpul cu oameni care ies din tipare, știu să își manifeste emoțiile și nu le pasă de gura lumii.
În același timp, s-ar putea să realizăm că detestăm ceea ce rețelele sociale fac din mințile noastre și, în cele din urmă, să ștergem totul, până când telefoanele noastre abia de mai pot spune ora. Am putea fi mândri, astfel, că nu mai trebuie să ținem cont de toate absurditățile ce se petrec în lume și că omenirea își poate urma propriul drum vesel, fără neliniștile și temerile noastre.
În același timp, s-ar putea să încetăm să încercăm să impresionăm oamenii pe care îi detestăm, să ne umplem cu o doză mare de mizantropie și să ascultăm chemarea inimii pentru a face exact ceea ce ne aduce satisfacție.
Moartea ne pândește pe toți, această idee îndreptându-ne către un singur gând – nevoia de a nu mai fi persoane imitative, deprimante și timide. Suntem, așadar, nevoiți să răsturnăm stereotipuri adânc înrădăcinate, să ne debarasăm de toate legile prescrise social și să onorăm contururile unice ale propriilor noastre caractere înainte de a fi prea târziu.
După o viață întreagă de imitație, lașitate și lipsă de curaj, s-ar putea ca, în cele din urmă, să devenim loiali față de cine suntem de fapt.
„Fii tu însuți, toate celelalte personalități sunt deja luate” – Oscar Wilde
Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporter Youth.md: Geru Nicoleta
No Comment