Ticurile nervoase – consecințe psihice asupra exteriorului


White matter refers to areas of the central nervous system that are mainly made up of myelinated axons, also called tracts.Long thought to be passive tissue, white matter affects learning and brain functions, modulating the distribution of action potentials, acting as a relay and coordinating communication between different brain regions

Ați avut vreodată momente când de nervi vă mușcați unghiile sau buzele? Momente când vă jucați cu părul din cauza crush-ului sau momente când vă rodeați pielea de lângă cuticule doar pentru că părea relaxant? În acest caz, ai nevoie de un control neurologic înainte ca toate aceste acțiuni să devină o realitate cotidiană. Discutăm în acest articol despre ticurile nervoase.

Creierul persoanelor cu boli ce prezintă ticuri nervoase ca principale simptome prezintă anomalii funcționale și structurale. Nu se știe exact care este cauza neurochimică a acestor anomalii însă se crede că anomaliile neurotransmițătorilor ar putea cauza. Transmițătorii cei mai afectați sunt dopamina, serotonina și AMP-ul ciclic (adenozin monofosfat). Cercetătorii au mai descoperit modificări la nivelul ganglionilor bazali, o zonă a sistemului nervos central care coordonează mișcările și este foarte bogată în dopamină.

Predispoziția către dezvoltarea unor ticuri nervoase este cel mai probabil genetică sau transmisă familial. Se crede că factorii genetici sunt prezenți în 75% din cazuri. Deși, cercetătorii nu au descoperit o anumită genă implicată în dezvoltarea ticurilor și niciun anumit model de transmitere a bolii de la părinți la copii. La momentul actual se acordă o mare atenție studiului mediului și factorilor prenatali.

Copiii cu ticuri nervoase sunt predispuși la depresie și tulburări de comportament precum anxietatea. Energia care trebuie consumată pentru încercarea de supresie a ticurilor poate duce la anxietate socială, retragere și oboseală cronică. Stima de sine scăzută este foarte frecventă în cazul acestor pacienți.

Ticurile nervoase necesită o abordare globală, mai ales în cazul copiilor. Aceasta ar presupune: educarea pacientului și familia cu privire la cursul bolii. De asemenea, efectuarea de raporturi regulate a evoluției simptomelor de către pacient și aparținători, teste cognitive și de personalitate, colaborarea cu personalul școlar în vederea creării unui mediu favorabil pentru învățare, întrucât acești copii au un IQ normal și sunt capabili să atingă succesul academic, terapia cognitiv-comportamentală, tratamentul medicamentos.

Haideți să normalizăm existența ticurilor cât și tratarea lor!

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de FacebookInstagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Reporteră Youth.md: Prodaniuc Crina

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous De Ziua Europei Sala cu Orgă organizaează un concert gratuit
Next Apel URGENT ERASMUS+. Proiect: „PISCINA - Puterea vieții în aer liber”, Georgia
Nicoleta Geru
About the author

Nicoleta Geru

No Comment

Leave a reply

Apreciază articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two + seven =