Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre origini și fenomene. Acestea implică și ființe spirituale ca îngeri și demoni sau personaje fantastice. Cele mai cunoscute mituri universale sunt cele care implică zeitățile, însă spațiul românesc își are propria mitologie.
Află mai jos care sunt cele patru mituri fundamentale ale literaturii române:
1. Miorița
Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante în tot spațiul românesc. Este o creație populară specifică, nefiind cunoscută la alte popoare. Se presupune că originea geografică ar fi în zona Carpaților Orientali, la nordul munților Vrancei. Motivul mioritic a constituit ulterior sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori, artiști plastici, care au preluat mici elemente și le-au inclus în lucrările proprii. Cea mai veche variantă cunoscută a Mioriței este o colindă din nord-estul Transilvaniei, estimată ca apariție între 1792–1794. Manuscrisul a fost descoperit abia la sfârșitul secolului XX în Arhivele din Târgu Mureș. Totuși, în lumea contemporană, cea mai cunoscută variantă este balada cu același nume a lui Vasile Alecsandri.
2. Monastirea Argeșului
Monastirea Argeșului este considerat unul dintre miturile fundamentale ale literaturii române. Acesta ilustrează mitul estetic în literatura populară și are la baza credința că nimic durabil și unic prin frumusețe nu se poate dobândi fără sacrificiul creatorului, al jertfirii propriilor valori spirituale. Meșterul Manole este personajul principal, considerat în acele timpuri unicul ce putea duce la capăt dorința domnitorului: de a construi o mănăstire cum nu s-a mai văzut pe o bucată de pământ blestemat. Pentru a-și duce la bun sfârșit promisiunea, era nevoie de un sacrificiu ca tot ceea ce se construia ziua, să nu se dărâme noaptea. Prin urmare, meșterul a fost nevoit să-și zidească soția împreună cu pruncul din ea, ca într-un final, de tristețe să se arunce în gol și el, transformându-se într-o fântână.
3. Mitul Zburătorului
Mitul folcloric Zburătorul își întruchipează personajul drept o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. În literatura romantică termenul „zburător” este o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa dragă. Se consideră că acest mitic „zburător” ar fi un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de femeia iubită și care, după moarte, le bântuie pe cele de pe Pământ și le face să se îndrăgostească de el, dar mai ales pe cea care l-a refuzat. Acesta lasă în urma sa o dragoste pătimașă, o iubire pasională, nestăpânită care mistuie și distruge sufletul omului. Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite. Ca mit care explică apariția sentimentelor de iubire, a fost preluat în numeroase lucrări din literatura ulterior apărută.
4. Traian și Dochia
Traian și Dochia, considerat și mitul etnogenezei, reprezintă istoria Dochiei, fiica lui Decebal. Aceasta, de frica romanilor, fuge în munți, iar după ce Traian intră victorios în țară, fiind în pribegie, o zărește. Se povestește că Dochia era atât de frumoasă și înțeleaptă, încât Traian se îndrăgostește de ea. Dându-și seama de intențiile lui de-ai deveni soție, fata se roagă din toate puterile către Zamolxis să o ajute, căci mai curând ar muri decât să se mărite cu acesta. Când Traian încearcă să o strângă de mână, Dochia se preface de nenorocirea și durerea sufletească, într-o stană de piatră. Se presupune că și astăzi stânca aflată pe muntele Ceahlău priveghează asupra celor care sunt în trecere.
Sperăm că informația din acest articol ți-a fost utilă. Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporter Youth.md: Jidraș Valeria
No Comment