Falsele dihotomii: ce reprezintă și cum să răspunzi acestora


O dihotomie este o idee sau o clasificare împărțită în două, o distincție clară și un contrast între două lucruri. Când există două idei, în special două idei opuse – precum războiul și pacea, sau iubirea și ura – ai o dihotomie. Adesea poți auzi despre conceptul de „dihotomie falsă”, care apare atunci când o situație este reprezentată în mod nedrept.

Falsa dihotomie

Dihotomia falsă –  cunoscută și ca falsa alegere, falsa dihotomie, eroarea logică a terțului exclus, gândirea în alb și negru, bifurcație este o formă specifică de raționament: în ciuda faptului că se bazează pe o formă de argument validă deductiv, este descrisă pe bună dreptate ca o eroare. De exemplu, apare o dihotomie falsă în situația în care cineva spune că trebuie să alegem între opțiunile A sau B, fără a menționa că există și opțiunea C.

Falsele dileme sunt fundamentale în procesul de raționament intern al oamenilor, atunci când răstălmăcesc sau interpretează greșit situațiile. În plus, acestea sunt frecvent utilizate în mod intenționat în scopuri retorice în diferite moduri, cum ar fi simplificarea situațiilor complexe sau pentru a încadra probleme într-un mod care să pună presiune pe oameni să accepte o anumită poziție. Întrucât falsele dihotomii sunt atât de răspândite și potențial puternice, este esențial să le înțelegem.

Înțelegerea falselor dihotomii

  • O falsă dilemă admite faptul că opțiunile care sunt prezentate se exclud reciproc.

În acest context, exclusivitatea reciprocă înseamnă că doar una dintre opțiunile disponibile poate fi selectată (sau poate fi adevărată) la un moment dat. În consecință, dacă apare o falsă dihotomie ca urmare a asumării incorecte a exclusivității reciproce, atunci aceasta înseamnă că implică prezentarea opțiunilor disponibile într-un mod care sugerează că putem alege doar una dintre ele (sau că doar una dintre ele poate fi adevărată) , în timp ce în realitate este posibil să alegi două sau mai multe dintre ele (sau că două sau mai multe dintre ele pot să fie adevărate).

  • O falsă dilemă presupune că opțiunile care sunt prezentate sunt colectiv exhaustive

În acest context, exhaustivitatea colectivă înseamnă că opțiunile care sunt prezentate sunt singurele disponibile. În consecință, dacă apare o falsă dihotomie ca urmare a asumării incorecte a exhaustivității colective, atunci înseamnă că aceasta implică prezentarea unui număr limitat de opțiuni ca fiind singurele disponibile, în timp ce în realitate există și alte opțiuni relevante care sunt ignorate.

Exemple de false dihotomii

Ești fie cu noi, fie împotriva noastră.

Aici, falsa dihotomie folosește un limbaj dezbinător, pentru a prezenta o dihotomie înșelătoare, care ignoră posibilitatea de a avea sentimente mixte sau neutre față de vorbitor. Această dihotomie este folosită pentru a-i determina pe ascultători să accepte o anumită poziție (a fi „cu” vorbitor), sugerând că există o singură alternativă, care este încadrată într-o manieră negativă.

Fie susțineți această lege care va da poliției mai multă putere, fie sunteți un criminal.

În acest caz, falsa dihotomie face să pară că oricine se opune legii propuse este un infractor, ignorând posibilitatea rezonabilă ca oamenii să se opună legii din alt motiv, pentru a-i determina pe ascultători să o accepte.

 Creșterea taxelor pentru cei bogați fie va dăuna economiei, fie o va ajuta.

Forma standard a acestui argument este:

1. Fie creșterea taxelor pentru cei bogați va dăuna economia, fie o va ajuta.

2. Creșterea taxelor pentru cei bogați nu va ajuta economia.

3. Prin urmare, creșterea impozitelor pentru cei bogați va dăuna economiei.

În acest caz, disjuncția problematică este prima premisă: fie creșterea taxelor pentru cei bogați va dăuna economia, fie o va ajuta. Însă acestea nu sunt singurele opțiuni. O altă opțiune este că creșterea taxelor pentru cei bogați nu va avea niciun efect asupra economiei. Poți observa, astfel, că argumentul de mai sus are forma unui silogism disjunctiv:

A v B

~A

∴ B

Cu toate acestea, întrucât prima premisă prezintă două opțiuni ca și cum ar fi singurele valabile, când de fapt nu sunt, prima premisă este falsă și argumentul eșuează. Poți observa așadar că forma argumentului este bună și că acesta este valid. Problema este că acest argument nu este solid, deoarece prima premisă a argumentului comite eroarea falsei dihotomii. Dihotomiile false sunt frecvent întâlnite în contextul unui silogism disjunctiv sau al unei dileme constructive.

Sugestivă poate fi și afirmația următoare:

Toate mașinile sunt fie mici și eficiente, fie mari și poluante

Această afirmație creează o dihotomie falsă, deoarece există unele mașini care nu se încadrează în nicio categorie.

Cum să răspunzi falselor dihotomii

  • Infirmă premisa exclusivității reciproce.

Mai exact, explică de ce două sau mai multe dintre opțiunile disponibile pot fi ambele selectate (sau pot fi adevărate) în același timp, ceea ce arată că nu se exclud reciproc. De exemplu, dacă falsa dilemă sugerează că sentimentele tale față de cineva pot fi fie pozitive, fie negative, explică faptul că este posibil să ai sentimente mixte.

  • Infirmă premisa exhaustivității colective.

Mai exact, oferă un contraexemplu care arată că există opțiuni suplimentare în afara celor care au fost prezentate. De exemplu, dacă dilema falsă include doar două opțiuni, arată că este posibilă și o a treia alternativă.

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de FacebookInstagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Reporter Youth.md: Geru Nicoleta

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous Participă în cadrul atelierului Media Communication HUB
Next Participă la „Ziua Faptelor Bune” - 15 mai 2022
Nicoleta Geru
About the author

Nicoleta Geru

No Comment

Leave a reply

Apreciază articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 1 =