#PrinMoldovaFărăHartă Pofteşte în lada cu poveşti ale neamului tău !

Rădăcinile unui popor sunt istoria şi cultura sa, iar nimic nu îmbină aceste două elemente aşa cum o face o legendă sau un mit. #PrinMoldovaFărăHartă îţi propune azi ceva diferit, să descoperi cele mai interesante legende ale neamului nostru.

Transmise prin vorbe din generaţie in generaţie, poveştile satului tradiţional român poartă în ele tradiţiile şi sufletele oamenilor ce le-au scris.

Până în zilele noastre au rămas doar crâmpei din comoara ce era cândva folclorul românesc. Totuşi, chiar şi puţinul rămas reuşeşte să ne stârnească curiozitatea.

Paparuda

Un exemplar distins în lista miturilor satului român si moldovenesc este Paparuda – divinitatea ploii fertilizatoare. Aceasta este invocată de grupuri de fete de la 10 la 14 ani pe timp de secetă pentru a chema ploaia.

Ritualul paparudei presupune un dans rudimentar, executat în veşminte simbolice din crengi şi frunze. Dansatoarele sunt stropite cu apă şi răsplătite cu daruri ce semnifică abundenţa şi belşugul.

Încheierea ritualului reprezintă scăldatul în cea mai  apropiată apă curgătoare, unde « paparudele» îşi lasă veşmintele simbolice. Originea mitului este considerată cultura dacă, dacii fiind un popor agrar şi având o religie bazată pe zeităţi, reprezentau un mediu perfect pentru crearea divinităţii ploii.

Paparuda se întâlneşte des în literatura naţională, iar recent a migrat din muzica tradiţională în cea contemporană, servind  drept inspiraţie pentru piesa « Paparudă» de formaţia Via Dacă, pe care te invităm să o apreciezi.

Strigoiul

În timp ce paparuda e dătătoare de ploaie, strigoiul aduce secetă pe meleagurile unde poposeşte. Cea mai răspândită versiune privind natura strigoilor îi descrie ca fiind sufletele ce nu au putut găsi pace după moarte.

Astfel, întorcându-se în lumea celor vii, aduc rău şi nenoroc pe capul oamenilor. Legenda porneşte din credinţele poporului dac, conform căruia strigoii erau spiritele celor adormiţi ale căror fapte nu au fost demne de intrate în împărăţia lui Zalmoxis (zeul suprem al dacilor).

Legenda şi-a pierdut din conţinutul original, dar a căpătat o nouă haină datorită interesului pentru persoana lui Vlad Ţepeş şi cu popularitatea crescândă a vampirilor în ultima jumătate a mileniului doi.

Există două ipoteze privind originea cuvântului « strigoi», prima fiind faptul că a provenit de la verbul «strigă» , iar a doua presupune că la originea acestuia stă italienescul « strega» care înseamnă vrăjitoare.

În diferite regiuni româneşti strigoiul mai este numit : vidmă, necuratul, şişcoi, vampir şi moroi. După apusul soarelui în noaptea de Sfântul Andrei (30 noiembrie), fii vigilent, e noaptea strigoiului !

Ielele

Dacă te-ai întâlnit în banca şcolară cu operele lui Camil Petrescu, atunci cu siguranţă ai auzit de  «Iele» .

Analog nimfelor, ielele sunt făpturi cu înfăţişare feminină atrăgătoare ce aduc nenorociri asupra celui ce le vede. Se spune că ielele duc o viaţă nocturnă, efectuând ritualuri sau jucând hora în poiene.

Nu toţi oamenii le pot vedea, pentru unii fiinţele date se ivesc sub forma unor năluciri sau vedenii. Iele nu sunt considerate fiinţe rele, dar se răzbună dacă sunt ofensate sau văzute în timpul dansului. Se spune că cel ce bea din fântâna din care a băut iela, va muri. Sunt invizibile pe timp de zi, dar pot zbura sau levita.

Unii zic că numele de « Iele» a provenit de la pronumele personal ele, oamenilor fiindu-le frică să pronumţe numele lor adevărat. Cred că deja te-ai prins de faptul că majoritatea legendelor îşi iau originea încă în Antichitate, iar ielele nu sunt o excepţie. În Oltenia acestea sunt considerate întruchipări ale celor 3 fiice ale lui Alexandru Macedon : Catrina, Zalina şi Marina.

Luceafărul

Lista dată nu ar fi completă fără persohajul reprezentativ pentru lirica română – Luceafărul . General vorbind , Lucefar este numele dat mai multor corpuri cereşti, inclusiv lui Venus.

Deseori se fac conotaţii între Luceafăr şi Lucifer, în folclor numele dat fiind asociat cu demonii. Cu atât mai interesant pare faptul că timp de 1000 de ani Isus Hristos era slăvit în biserica creştină sub numele de Lucifer. În folclorul românesc se întâlneşte pe lângă poezia eminesciană în poveşti, fiind întruchiparea perfecţiunii.

Cu cât ne aprofundăm mai mult în subiectul dat, cu atât ne dăm seama că legendele şi miturile unui popor sunt în strânsă legătură cu tot ceea ce îl defineşte.

Ele reprezintă o sursă de informaţie mobilă, migrând din Antichitate în Evul Mediu şi ajungând până la noi, de fiecare dată înveşmântate diferit, dar având acelaşi lăuntric- sufletul neamului tău.

Reporter Youth.md: Valeria Soltan

Prin intermediul #PrinMoldovaFărăHartă reporterii Youth.md te încurajează să călătorești, mai întâi de toate, la tine acasă. Noi venim cu sugestii și detalii, tu vino cu dragostea de plai!

Ne găseşti pe Facebook şi Instagram!