Începând cu data de 19 Iulie, curent, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice a anunțat admiterea pentru o nouă promoție de oameni talentați și îndrăgostiți de artă. La acest subiect am decis să facem un interviu cu un tânăr pasionat, ambițios și implicat în viața artistică, care să ne povestească despre anii săi de studenție.
Absolvent AMTAP, facultatea „Arta Teatrală, Coregrafie și Multimedia”, specialitatea Actor de Teatru și Cinema, Vlad Sabajuc este radio prezentator la Radio Moldova Tineret cunoscut ca și artist Satoshi. Află mai multe despre viața lui de studenție în acest interviu.
Pentru început vreau să te întreb, ca să devii artist este nevoie de un act de curaj?
Să devii artist, nu. Să te afirmi artistic, este nevoie de curaj și de lucru. Să faci ceva pentru care o să te poate ține minte lumea mai mult timp. Să devii, nu neapărat. Nu știu dacă poți deveni artist, poți deveni un artist profesionist sau te poți profesionaliza, dar să devii – eu cred că te naști artist sau ai o predispoziție nativă față de așa activități.
Când ai înțeles că teatrul este pentru tine, cum ai luat decizia să mergi la actorie?
Eram în clasa a XII-a în vacanța de iarnă și eu până la acel moment vreo trei ani de zile eram convins că voi merge la Relații Internaționale și Studii Politice în Timișoara la Universitatea de Vest. Am și fost acolo, am văzut care e situația. În vacanța de iarnă am început să merg des sau cel puțin sistematic la spectacolele de teatru la Teatrul „Bogdan Petriceicu-Hașdeu” din Cahul; de unde sunt și de baștină, și cumva am început să dezvolt o pasiune față de acest domeniu.
În capul meu s-a început un proces de autoanaliză, care îmi spunea că nu ar trebui să mă duc departe de mine, deși în liceu mi-au plăcut materii ce țin de istorie, geografie. Oricum habitatul meu firesc era întotdeauna în scenă și în materie de creație eu mă simțeam cel mai fericit. În primul rând fericit și în al doilea rând mai liber în exprimare și atunci am hotărât totuși să iau această cale, care deși e foarte controversată și deocheată, spre mirarea mea părinții nu mi-au pus „bețe în roate”, cumva ei m-au înțeles, doar că eu a trebuit sa îmi asum niște lucruri legate de această meserie.
Ce discipline sunt la facultatea de teatru?
Noi avem patru ani de studii. Din fericire învățăm după programul de patru ani, pentru că în România se studiază trei ani actoria și regia. În acești ani avem mai multe compartimente la fiecare disciplină. Avem arta actorului – care este disciplina de bază; cursuri de arta vorbirii scenice, cursuri de mișcare scenică, de ritmică, de dans, cursuri de canto. Pe lângă aceasta sunt un șir de discipline teoretice în funcție de modulul pe care îl trecem – istoria universală a artelor, istoria muzicii, istoria teatrului, istoria dramaturgiei, etica profesională, estetica, filozofia, gândirea literară. Deobicei sunt șase discipline teoretice și șase practice.
Cum poți descrie studenții de la AMTAP?
Mediul Academiei de Muzică Teatru și Arte Plastice este un unul aparte, deosebit, un mediu care din start se impune prin a fi diferit atunci când intri în curtea Academiei. E un mediu de oameni care sunt un pic mai altfel de a simți lucrurile; sunt mai dezinvolți, mai deschiși. Unul mult temperat și nu moderat, un mediu al extremelor.
Un mediu în care ori oamenii sunt foarte deschiși și te miri că un străin vrea să te îmbrățișeze sau sunt oameni prea introvertiți, pe care poți pur și simplu să îi saluți pentru că te vezi cu ei zilnic și ei să nu te salute pentru că sunt într-atât de închiși în sine și hipersensibili. E deocheat, dar în perioada de dinaintea pandemiei era animat. Fuge lumea transpirată pe holuri, se îmbrățișează, cântă, se distrează, se pregătește, plânge. E destul de animat!
Cum a fost viața de studenție, îmi imaginez că ați trecut prin mai multe experiențe deosebite? Povestește-ne un moment care ți-a rămas întipărit? Oarecum se zice că la actorie studenția e mult mai coloră.
La actorie studenția ori o faci, ori nu o faci deloc. Sau o faci o sută de procente, sau mai bine pleci. Pot să îmi aduc aminte că stăteam pâna la ora unu, două de noapte la facultate, pentru că în primii doi ani există foarte multe cursuri și discipline, care presupun repetiții fizice a procedeelor studiate sau pregătirea pentru examen, pentru că însușirea modulului presupune anumită pregătire care trebuie efectuată anume în mod fizic, real. Nu poți sa mergi acasă să repeți, pentru că depinzi de partener, de spațiu, de recuzită. Este foarte frumos, foarte romantic și foarte sărac în același timp, e la limită.
Din punct de vedere a bazei tehnico-materiale, Academia noastră are lacune foarte mari din păcate și, ori ești rezistent, creativ și adaptiv, ori nu reziști. Dar ne menține entuziasmul pentru care toți s-au pornit acolo, nu ne-am pornit ca să învățăm în puf.
Acum te rog să ne descrii o zi din viața unui student la AMTAP ( sau mai specific la facultatea de actorie).
Te trezești nedormit. Dacă trăiești mai aproape de Academie ai noroc, dacă trăiești mai departe, ori stai în ambuteiaj, ori ai timp să repeți ceva pe drum, ori vii pe jos. Și după care, în funcție de cursuri, în anul întâi poți să începi prima oră cu mișcarea scenică ca pe tine să te fugărească mult pedagogul, iar tu să fii transpirat. După care să te duci de exemplu la ritmică sau la arta vorbirii, unde tot ești în trening, ești transpirat și faci lucru fizic. După asta este a treia disciplină – literatura universala, la care tu pur și simplu adormi.
La 12, 13 tu deja te înșiri pe mese și ai un pedagog foarte riguros care cere să conspectezi. După asta, dacă ai norocul sa nu fii tu de serviciu în ziua aia și să nu trebuiască să mături și să speli auditoriul, pentru că noi acolo ne culcăm pe jos, ne întindem, ne târâm cu fața de podea, trebuie să spălăm de câteva ori pe zi podeaua, te duci să mănânci. Primii doi ani am avut cantină, apoi s-a închis. De asta, te duci la un magazin sau dacă ai timp, răbdare și motivație, îți pregătești ceva de acasă. După ce mănânci, vine cursul de arta actorului și ține-te până când profesorul va considera ca s-a terminat ora, pentru că cursul de arta actorului poate să dureze de la ora 14 și până la infinit. Poate să dureze până la ora 18 sau până la ora 21. Apoi, dacă ai ceva de repetat, mai rămâi la Academie, dacă nu, spui „bogdaproste” și fugi acasă.
Pe final, ce ar trebui sa știe un tânăr care vrea sa devină artist? Ce sfaturi ai putea oferi viitorilor studenți AMTAP?
Precum în orice meserie și domeniu, autoperfecționarea și lucrul asupra sinelui este cheia către toate ușile; autodisciplinarea și automotivarea, conștiința de sine. Tu singur pe tine trebuie să te motivezi, să te bucuri și să te impui să faci chestii crescând, și atâta tot. Acest lucru este valabil pentru absolut orice domeniu. Ce-i specific artei este că tu devii o persoană publică, tu te deschizi în fața unei mulțimi de oameni și atunci trebuie sa fii foarte atent. La sigur vrei, ești pregătit psihologic să te expui unui grup mare de oameni, să îți expui propriile tale trăiri, gânduri, idei unei comunități întregi. Crezi că ai ceva ce spune, sau mai bine să te mai formezi, poate citești mai multe cărți, poate mai aștepți câțiva ani și mai faci două facultăți sau în general nu faci asta.
Cam așa, în rest e “sole about work”. Cine lucrează acela câștigă, este exact ca în sport, dacă sunt doi campioni europeni care ambii au câte 80 kilograme, va câștiga cel care a stat mai multe ore în sala de antrenament, iar aici e la fel.
Sperăm că am încurajat tinerii sa aplice la AMTAP pentru a aduce un sprijin și un umăr culturii, pentru că o țară fără cultură, este o țară fără identitate!
Nu ezita să ne urmăresti și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporter Youth.md: Starii Loredana
Superb interviu și superb invitat! Mândră de cahuleanul nostru care a ținut piept greutăților din Academie cu cea mai mare Dedicație😍.