Pentru fiecare dintre noi, învățarea unei limbi străine reprezintă, mai mult sau mai puțin, o provocare. Fie ne dorim să cunoaștem mai multe despre cultura care stă în spatele ei, fie avem nevoie să învățăm acea limbă dintr-un interes profesional, ne adaptăm așa cum putem mai bine la proces.
Iată câteva dintre limbile care pot pune în dificultate chiar și cel mai mare poliglot.
1. Limba Mandarină
Curios este faptul că cea mai dificilă limbă este și cea mai vorbită din lume. Chineza mandarină este o provocare din mai multe motive. În primul rând, sistemul de scriere este extrem de complex pentru vorbitorii obișnuiți cu alfabetul latin. Pe lângă etapele firești care vin odată cu învățarea oricărei limbi de la zero, oamenii care studiază mandarina trebuie să memoreze și mii de caractere speciale, spre deosebire de orice se vede în limbile bazate pe latină. Scrisul însă nu este singura parte dificilă a învățării mandarinei. Natura fonetică a limbii face ca vorbirea acesteia să fie foarte dificilă. Există mai multe dialecte chinezești, inclusiv cantoneza – vorbită în principal în sud-estul Chinei, precum și în Hong Kong și alte părți ale Asiei de Sud-Est. Chineza mandarină (cel mai comun dialect) are patru tonuri, astfel încât un cuvânt poate fi pronunțat în patru moduri diferite, iar fiecare pronunție are un înțeles diferit. De exemplu, cuvântul ,,ma” poate însemna „mamă”, „cal”, „aspru” sau „cert” – în funcție de cum îl spui.
2. Limba Arabă
Următoarea limbă de pe listă este araba, care se află și în topul celor mai vorbite cinci limbi ale lumii. Pentru început, există zeci de soiuri ale limbii arabe. În general, sunt clasificate în funcție de regiunea sau țara în care sunt vorbite, care pot fi complet diferite unele față de altele. Deci, primul pas este să alegi ce dialect vrei să urmezi, dar aceasta este partea ușoară. Araba este o altă limbă cu un alfabet non-latin. Cele 28 de litere scrise sunt mai ușor de înțeles pentru vorbitorii de alfabet latin decât miile de caractere chinezești. Lucrul care face citirea și scrierea în arabă să fie deosebit de provocatoare pentru începători este excluderea majorității vocalelor din cuvinte. Araba este, de asemenea, scrisă de la dreapta la stânga în loc de la stânga la dreapta, ceea ce necesită adaptare. Unele dintre sunetele folosite nu există în alte limbi. Unele se cer a fi emise chiar în fundul gâtului. Gramatica este la fel provocatoare. Verbele tind să vină înaintea subiectului și trebuie să înveți o formă duală de cuvinte față de formele singular și plural.
3. Limba Poloneză
Ortografia și gramatica sunt câteva domenii în care poloneză le poate face probleme vorbitorilor străini. Cuvintele sunt pline de consoane, ceea ce le face dificil de scris și de pronunțat. De exemplu, ,,szczęście” înseamnă „fericire” și ,,bezwzględny” înseamnă „nemilos”. Nemilos, într-adevăr. În ceea ce privește gramatica, există șapte cazuri. Este ca limba germană pe steroizi. Partea bună este că poloneza folosește un alfabet latin, astfel încât literele sunt mult mai familiare vorbitorilor decât cele folosite în chineză, arabă și alte limbi non-latine. În plus, faptul că poți vorbi poloneză ca a doua limbă te plasează într-un grup râvnit, având în vedere statutul în curs de dezvoltare al Poloniei în ceea ce privește economia din Europa.
4. Limba Rusă
Limba rusă folosește un alfabet chirilic, format din litere atât familiare, cât și necunoscute pentru noi. Unele dintre literele chirilice pot părea familiare, dar emit un sunet diferit de litera latină cu care seamănă. De exemplu, „B” în alfabetul chirilic emite un sunet „V”. Din punct de vedere gramatical, rusa nu este la fel de dificilă ca poloneză, dar destul de aproape. Poloneză are șapte cazuri, în timp ce rusă are șase. De asemenea, rușii omit verbul „a fi” la timpul prezent, care îi poate încurca pe începători atunci când încearcă să formeze propoziții de bază. Rusa folosește o mulțime de consoane grupate împreună, ceea ce face ca ortografia și pronunția să fie o provocare.
5. Limba Turcă
Iată un cuvânt nou pentru tine: aglutinant. Turca este o limbă aglutinantă, ceea ce înseamnă că prefixele și sufixele sunt atașate cuvintelor pentru a le determina sensul și a indica direcția, mai degrabă decât a folosi prepoziții separate. Acest lucru are ca rezultat verbe extrem de lungi, cum ar fi ,,konuşmayı reddiyorlar” („refuză să vorbească”). Turca prezintă un concept pe care vorbitorii de engleză creează confuzii: armonia vocală, în care vocalele sunt schimbate sau se adaugă terminații cu vocale pentru a face un cuvânt să curgă mai ușor. Un număr mare de cuvinte dintr-un vocabular necunoscut, de origine arabă, se adaugă la dificultate. Vestea bună pentru studenții turci este că există relativ puține excepții gramaticale în comparație cu alte limbi. Ortografia este ușor de stăpânit și reprezintă o modalitate grozavă de a explora o limbă aglutinantă rară.
Acum că ai aflat care sunt cele mai dificile limbi pe care le poți învăța, ești liber/liberă să alegi dacă vrei sau nu să intri mai mult în esența lor. În cazul în care știi deja măcar una dintre ele, te poți simți mândru de realizarea ta. Până la urmă poți vorbi una dintre cele mai grele limbi din lume!
Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporteră Youth.md: Albu Dumitrița
No Comment