Încă din cele mai vechi timpuri oamenii tind să creadă în diverse povești, mituri așa cum se spune identitatea culturală a fiecărui popor este reflectata de miturile si legendele care l-au însoțiți pe tot parcursul dezvoltării lui.
Miturile sunt cele mai frumoase metode prin care oamenii pot învăța, însă ele sunt defapt niște povești inventate și de ce mai multe ori având o fărâmă de adevăr. Despre cele mai populare mituri despre tortură te invit să citești în continuare.
- Mitul scafismului
Metodă de execuție străveche extrem de macabră care provoacă victimelor o durere de nedescris. Mai mult, condamnații trăiau săptămâni întregi. Astfel la început cei care urmau să moară erau legați de o barcă sau de o buturugă aflată în apă ulterior erau forțați zilnic sau consume cantități mari de lapte și miere până ajungeau să se îmbolnăvească de diaree. În același timp corpul era uns cu miere pentru a atrage albine și alte insecte aflate în căutare de hrană. Durerea pare să fi fost inimaginabilă mai ales din cauza insectelor care foloseau corpul oamenilor pentru a depune ouă, ce se transformau apoi în larve ce se hrăneau cu carne vie. Moartea era lentă deoarece de multe ori cei torturați erau hrăniți zile la rând pentru a prelungi durerea. Potrivit unei legende criminalul lui Cyrus cel Tânăr a supraviețuit timp de 17 zile a unei astfel de torturi înainte ca inima lui să se oprească
- Elefantul călău.
Execuție cu ajutorul unui elefant a fost o metodă des utilizată în trecut pentru executarea condamnaților la moarte în Asia de Sud și de Sud Est, în special în India. Elefanții asiaticii au fost utilizați pentru călcatul în picioare, dezmembrarea sau torturarea condamnaților în execuții publice. Animalele, care erau bine dresate puteau omorâ victima fie pe loc, fie după chinuire îndelungată metoda depinzând de cum erau mânuite. Ținute de curte regală acest animale erau atât simbolul puterii absolute cât și al abilităților imaginare că domnitorul putea controla animale sălbatice. Acest obicei a fost suprimat de către colonialiștii europeni în secolul al 18-lea și al 19-lea. Cu toate că această metodă de execuție a fost întâlnită în primul rând în Asia ea fost folosită sporadic și de către europeni, de exemplu în Roma Antică sau în Cartagina mai ales pentru a pedepsi soldații rebeli.
- Mersul pe scândură.
Multă vreme, mersul pe scândură a fost considerat mai degrabă o glumă între pirații din povești. A fost practicat însă la moment dat în felul acesta fiind trimiși la moarte, ocazional prizonieri sau pirați care puneau la cale revolte în cadrul propriilor echipaje. Cu membrele legate sau nu pedepsitul era împins cu vârful unei săbii să iasă și să pășească pe scândură până la căderea în apă.
- Mitul bestiarilor.
În Roma Antică amfiteatrele erau pline până la refuz de mulțimea avidă de sânge care urmărea cu mare plăcere execuțiile și luptele până la moarte. Deosebit de apreciați în arenă bestiarii erau acei gladiatori special antrenați pentru a înfrunta animale sălbatice. Inițial aceștia erau reprezentați de condamnați la moarte care erau trimiși neînarmați în fața mulțimii cu șanse minime de supraviețuire.
Youth.md îți urează mult succes și nu uita să ne lași un mesaj pe Facebook sau Instagram dacă ți-au fost utile aceste sfaturi.
Reporter Youth.md: Rusu Andriana.
No Comment