ISTORII URBANE 4: CLĂDIRILE ISTORICE ALE CAPITALEI

Istorii urbane, clădiri istorice, Chișinău, Fotografie, Proiect fotografic,

Timpul care a trecut de la crearea unui obiect sau de la momentul în care a avut loc un eveniment este foarte important pentru că influențează modul în care percepem lucrurile. Trecerea timpului oferă perspectiva necesară pentru a da valoare unui obiect sau unui loc. El permite evitarea aprecierii unei mode trecătoare.

Patrimoniul este ceea ce strămoșii noștri au păstrat, au creat și le-au lăsat ca moștenire descendenților lor, uneori pentru a ne aminti despre ei și viața lor, uneori din întâmplare.

 

Voluntarii platformei Youth.md vin cu un mesaj pentru pentru noi, cei responsabili de valorificarea și moștenirea de la o generație la alta a  patrimoniului național, care în acest moment se află între protejare și distrugere.

Strada Vlaicu Pârcalab 42, Biserica Sf.Panteleimon

A fost construită în 1891, în spiritul stilizărilor istorice, în baza arhitecturii medievale grecești după arhitectul Alexandru Bernardazzi. Este construită în stil neobizantin, are 2 tambure cu cupole, goluri arcuite, cu vitralii color. In anii ’60 biserica a fost închisă. Localul a fost transformat în sală de degustare a vinurilor. Biserica a fost redeschisă în anii ’90 ai secolului trecut.

 

Strada Moara Roșie 5A,B,  Clădirea fostei mori de aburi

A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, în stil eclectic. Iniţial moara avea trei niveluri ridicate înainte de 1884, aparţinând negustorului Abram Levenzon. Ulterior, la sfârşitul secolului al XIX-lea al treilea nivel a ars, iar la începutul secolului al XX-lea au fost adăugate două etaje şi o mansardă din piatră, căptuşite cu cărămidă roşie, după care moara de abur este cunoscută sub denumirea „Moara Roşie” sau după numele proprietarului.

Făcea parte dintr-un complex industrial din care a rămas singură, izolată de construcţiile aferente.

 

Strada Bucureşti 52, Casa sculptorului Alexandru Plămădeală

Primele informaţii documentare sunt din 1868, când proprietar era Simon Zaiţev. Casă de piatră, într-un parter, ridicată pe un plan rectangular, aliniată la linia roşie a străzii. În această casă a locuit marele sculptor din Basarabia, directorul şcolii de arte frumoase, autorul monumentului lui Ştefan cel Mare, Alexandru Plămădeală.

Strada Veronica Micle 7, Teatrul „Luceafărul”

Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Primele informaţii documentare sunt din 1838, când pe acest loc se aflau două case, proprietară fiind Elisaveta Ruseanskaia, iar din 1838 până în 1908 – familia Procupeţ. Sediul teatrului pentru copii şi tineret s-a format prin comasarea a două clădiri – una cu funcţii comerciale şi alta de cult.

 

Observatorul Astronomic din Chișinău

A fost dat în exploatare în anul 1990, fiind fondat de Centrul tehnico-ştiinţific al elevilor „Viitorul”. Datele arată că, din octombrie 1994, Observatorul a trecut în componenţa Liceului Republican Real și a mai activat o perioadă. În prezent, blocurile liceului, inclusiv blocul unde a fost Observatorul, sunt în administrația ARTICO, dar se pare că acestea încet, dar sigur, se transformă în ruine.

Deci, misiunea noastră este să protejăm moștenirea culturală și să o predăm generațiilor viitoare pentru că el jocă un rol important în modelarea viitorului. De asemenea, putem decide asupra păstrării acestuia pentru generațiile viitoare, după cum putem decide, firește și dispariția acestuia.

Nu este un bun al statului sau al celor care au contribuit la dezvoltarea sa, este al nostru, al tuturor. Tot ce trebuie să facem este să nu lăsăm pătura anilor să le șteargă și mai mult splendoarea.

Secolul XX a sunat, își vrea monumentele înapoi!

Autor: Felicia Brăilă

Fotografi: Lungu Ian, Bucilă Dinara, Sergiu Cristian Baba

Facebook Comments
comments powered by HyperComments
Previous Ziua ușilor deschise la Universitatea de Medicină “Nicolae Testemițeanu”
Next ISTORII URBANE 5 : O DOZĂ DE CREATIVITATE LOCALĂ