[VOX] Relația omului cu mâncarea: alimentele în trecut și în prezent


Mâncarea poate fi definită ca consumul de alimente și lichide pentru a menține viața și pentru a satisface nevoile de bază ale creșterii, dezvoltării și funcției organismului nostru. Fiecare celulă din corp depinde de o furnizare continuă de calorii și nutrienți; indiferent dacă sunt obținute prin alimente, nutrienți IV sau alimentări cu tuburi. Însă pe lângă scopul ei de bază, alimentele au și semnificații simbolice; confortul, plăcere, reducerea stresului, sentimentul de siguranță, recompensă sau putere. 

Cu toți ne-am orientat atenția către alimente la un moment sau altul pentru a ne ajuta să facem față experiențelor stresante; pentru a ne controla emoțiile și pentru a ne satisface dorințele. Opțiunile alimentare, deși sunt influențate de gust și de valoarea nutrițională, sunt de asemenea influențate în mod tipic de experiențele trecute; multe dintre ele fiind de natură socială.

Relația dintre om și mâncare începe de îndată ce bebelușii pot să diferențieze gusturile, și continuă până la ultima suflare. Gusturile și preferințele noastre pot fi determinate și de evenimentele din viața noastră, sau chiar personalitatea fiecărui individual. Atunci însă când privim spre societatea de zi și cea de altă dată, observăm niște diferențe majore. 

O incursiune în trecutul culinar:

La cea mai generală analiză a alimentației din secolul XIX și începutul secolului XX; este vizibil faptul că societatea opta pentru o bucătărie bazată pe simplitate. Diversitatea de ingrediente era mică; iar preparatele făcute după rețete complexe erau prezente foarte rar pe masa de zi cu zi. Oamenii erau obișnuiți cu mese pregătite din ce creșteau în gospodăriile proprii. Pe lângă asta, consumatorii vedeau mâncarea doar ca sursă principală de energie; fără să-i atribuie valoarea unui generator de satisfacție și împlinire. 

Categoriile sociale cu venituri modeste mâncau în special legume, cu precădere morcovi şi fasole. Chiar și persoanele mai înstărite se alimentau astfel; motivând această alegere pe faptul că așa s-au hrănit și strămoșii lor. Printre cele mai consumate produse vegetale se găseau: 

• lintea, 

• bobul, 

• napii călugăreşti, 

• anghinarea, 

• vinetele, 

• mazărea, 

• varza, 

• mai multe varietăţi de salată, 

• ridichile, 

• ceapa albă şi roşie, 

• usturoiul, 

• castraveţii, 

• sfecla, 

• spanacul, 

• grâul turcesc,

• porumbul,

• roșiile,

• cartofii.

Poate cel mai frapant aspect ce ține de trecut este prezența mică a consumului produselor de origine animală. Adesea, ţăranii vindeau produsele de acest gen. Din banii primiți ei cumpărau lucruri pe care nu le puteau produce singuri în gospodărie; iar pentru propria lor hrană se mulțumeau mai curând cu produse vegetale. 

Această practică a dus în timp la normalizarea alimentației de calitate inferioară, săracă în aportul necesar de substanțe nutritive. La mesele zilnice erau adăugate fel de fel de fierturi de frunze şi fructe; doar din când în când ouă, peşte sărat şi rareori carne.

Nicolae Lupu, medic din secolul XIX, face un studiu asupra alimentației persoanelor din mediul rural și descrie că o persoană adultă consumă într-o zi 2558 g  de alimente, dintre care: 

1165 g sunt lichide fără valoare nutritivă (borș, zeamă de varză, vin); 

1318 g sunt produse de origine vegetală, din care 1000 g făină de porumb;

75 g sunt alimente de origine animală.

Concluziile făcute de el în baza acestor date sunt cutremurătoare:

”…Vățămătura, leșinul de dimineață, durerea și arsura la stomac sunt simptome ce nu lipsesc la nici un țăran. Organismul uzându-se necontenit și nereparând pierderile prin întrebuințarea unei cantități și calități suficiente de albuminoide, apare îmbătrânirea precoce. Este cunoscută slaba rezistență a indivizilor la intemperiile iernii și la schimbarea anotimpurilor, precum și mortalitate mare.”

Porumbul și impactul lui în alimentația națională

Introdus la scară largă în Muntenia de Șerban Cantacuzino, iar în Moldova de Constantin Mavrocordat în 1710; porumbul a devenit în scurt timp cea mai cultivată plantă la nivel național. Totuși, care a fost motivul ce a favorizat creșterea în masă a porumbului ? Un singur bob de sămânță poate aduce de cel puțin 500 de ori semănătura. Pe lângă asta, frunzele și tulpinile tinere sunt mâncate de animale; iar cocenii și rădăcina pot fi puse la foc în cuptor. Nici o parte a plantei nu se arunca, toate fiind întrebuințate într-un anumit domeniu.

Odată cu extinderea culturilor de porumb, mămăliga devine baza alimentaţiei, înlocuind terciul de mei. Aceasta era consumată uneori chiar și de 3 ori pe zi.

Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, pentru că aceasta era mai uşor de preparat. Pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată mai curând sărbătorilor. Făina de grâu, atât de banală azi pentru noi, era pe atunci mult mai preţuită. Din ea se pregăteau multe copturi rituale – cozonaci, colaci – toate cu semnificaţie spirituală.

Dominația porumbului în alimentația națională a avut, din păcate, și o serie de consecințe negative. Ingredient de bază al unor preparate care au devenit simboluri culinare în istoria poporului nostru, porumbul a influențat direct starea de sănătate a societății secolului XX. Prezența acestuia făcea ca alimentaţia ţăranului să fie deficientă în substanţe nutritive esenţiale; deoarece porumbul este o plantă săracă în proteine. De asemenea mămăliga se consideră un aliment greu de digerat, menționându-se că „este greu de mistuit și încurcă căile digestive mai mult decât le hrănesce”.

De la tradiție spre contemporaneitate

Pentru a contura o imagine cât mai clară a esenței alimentației din trecut, am hotărât să cerem părerea grupului de vârstă care promovează generațiilor viitoare tradițiile culinare naționale. Născuți într-o perioadă de tranziție, caracterizată de apariția în masă a inovațiilor alimentare; persoanele vârstnice au reușit, totuși, să fie influențate de vechile obiceiuri alimentare ale poporului nostru.

Cei 2 respondenți care și-au expus părerea asupra întrebărilor adresate au vârsta cuprinsă între 60-75 de ani. Iată care au fost răspunsurile lor.

La întrebarea „Pe o scară de la 1 la 5, cât de sănătoasă considerați că era alimentația în trecut? ”, ambele persoane au răspuns sigur cu cifra 5.

„Eram foarte satisfăcuți de produsele de casă. Carnea, fructele, legumele, brânzeturile, practic tot ce era pregătit de gospodar era folosit în alimentație. În trecut nu se utilizau pesticide și alte substanțe chimice pentru a crește culturi roditoare de legume și fructe. Oamenii alegeau metode mai simple de a combate potențialii dăunători ai plantelor. ”

“În trecut, oamenii consumau mâncare în cantități mai mici, dar aceasta era cu mult mai sănătoasă. Puteai fi sigur de calitatea unui aliment, pentru că tu erai cel care îl creșteai cu atenție și grijă.

Tomatoes, Carrots And Radish On The Top Of The Table

Ambii participanți sunt de acord că preparatele din trecut erau mai naturale; acestea fiind lipsite de ingrediente ce conțin elemente artificiale.

În continuare, intervievații au vorbit despre mâncărurile ce alcătuiau prânzul pe care îl luau în copilărie. Preparatele menționate au fost: supa cu tăiței, ciorba, sosul cu carne de găină și în nelipsita mămăligă cu brânză, ceapă sau usturoi. Desertul era reprezentat de fructele sezoniere proaspăt culese, sau de magiunul de prune. Ca băuturi, persoanele mature consumau vin , iar copii se delectau cu must sau compot.

De asemenea, aceștia au fost întrebați să numească o calitate a alimentației din trecut pe care o consideră absentă la cea din prezent. Răspunsurile lor au fost :  

„Sunt de părere că dedicația și hărnicia sunt cele care fac alimentația de pe timpul nostru specială. Se depunea o muncă enormă în fiecare sursă de producere a alimentelor; pentru ca rezultatul și gustul acestuia să fie unul deosebit și pe măsură.”

„Atenția la calitatea produsului este o calitate unică a alimentației tradiționale. Acum toată lumea caută metode ușoare de a face alimente. De multe ori asta duce la pierderea gustului unei mâncări. ”

Bowl of Vegetable Salad

Deși progresul este considerat un factor al bunăstării, mai ales pe plan alimentar; nu ar trebui să uităm de verigile adânc înrădăcinate în esența noastră ca popor. Doar combinând elementele benefice ale trecutului cu cele ale prezentului vom reuși să creăm o armonie în modul nostru de alimentație. 

Ce ține de dieta alimentară contemporană, lucrurile nu par a fi perfecte. Conform unui studiu, Luxemburgul este țara ce consumă cea mai multă carne anual, circa 100 kg/locuitor, iar România – circa 50 kg/locuitor. Pe de altă parte; cei mai mari consumatori de pește sunt cei din Portugalia (54 kg/locuitor), pe când românii consumă 6 kg/locuitor.

Surprinzător însă, potrivit unui studiu realizat de RIA Novosti; Moldova face parte din Top 3 țări europene locuitorii cărora cheltuiesc cel mai mult pentru mâncare. Pentru a observa însă din ce motiv cheltuie moldovenii atât pentru alimente, și pentru că micul dejun este considerată cea mai importantă masă a zilei; vă invităm să observăm în profunzime o dimineață obișnuită din viața unui locuitor din Republica Moldova. 

O dimineața tipică din viața unui moldovean:

În perioada sovietică ne-am definit, probabil, ca națiune de băutori de ceai – 70% din respondenții sondajului Magenta Consulting au spus că la micul dejun obișnuiesc să bea anume ceai. Spre comparație, România este națiune de cafegii, iar ceaiul negru la ei este servit destul de rar. Cafeaua la noi, se pare, este băutură pentru oficiu, fiind preferată celor din categoria de vârstă 31-40 de ani. Ce servim la ceai? De cele mai multe ori – tartine. 

Acest fel de mâncare este opțiunea nr. 1 pentru 22% din respondenții sondajului. Datorită faptului că sunt consistente, tartinele sunt preferate mai ales de bărbați. Iar alături de dulciuri – biscuiți, bomboane și gem – care ocupă locul 2 în topul mâncărurilor pentru micul dejun, sandwich-urile reprezintă gustările bune de luat la pachet pentru tinerii de 16-21 de ani.

Astfel, mulți dintre noi nici nu-și pot închipui o pauză de ceai fără ceva dulce.

Clear Plastic Packs

Ce ține de terciuri sau iaurt/lapte cu cereale, sondajul Magenta Consulting constată să acestea sunt preferate de femeile cu studii superioare. Influențate de stereotipuri și standarde; pentru femeile de 21 – 25 de ani – dar și pentru cele de 41 – 60 de ani – un terci de griș, ovăz, sau hrișcă, cu lapte sau unt, sunt în topul preferințelor pentru micul dejun.

Ouăle, o sursă bogată de proteine, bună pentru formarea și menținerea mușchilor, sunt consumate, fierte, ochiuri sau omletă; cu predilecție de bărbații de 16-25 de ani și de 31-40 de ani.

Populația de la sate (916 la număr), este descrisă de scriitorul Andrzej Stasiuk ca oarecum indiferentă la obișnuințele alimentare de dimineață a “celor din oraș”. De multe ori, micul dejun constituie resturile din cina de seara trecută; iar pentru 10% din respondenții sondajului Magenta, cartofi cu carne; și chiar și un ulcior cu vin, este o opțiune acceptabilă pentru ei.

Pentru prânz, moldovenii optează unanim pentru zeamă sau supă, iar pentru cină – o masă tipică compusă din: legume, cerealiere și alimente bogate în proteine; aici deja variază după gusturi individuale.

Fruit Salads in Plate

Influențați sau doar cu o preferință?

Adeseori, deciziile ne sunt influențate fie de cei din jur, fie de trend-uri, religie, cultură sau istorie. Astfel, și regimul nostru alimentar este format din frânturi de cultură ce definesc meniul caracteristic poporului Republicii Moldova.

Pentru o perspectivă detaliată, am întrebat câteva grupuri de vârstă despre relația lor cu mâncarea: 4 adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 – 16 ani și 4 adulți de la 35 la 39 de ani. Iată care au fost răspunsurile lor. 

La întrebarea “Pe o scară de la 1 la 5, cât de sănătoasă consideri că este dieta ta alimentară?”, doi dintre adolescenți au răspuns cu cifra 3, iar ceilalți doi, cu 4

“Încerc să mențin un mod de viață sănătos și să minimalizez consumul de alimente dăunătoare: băuturile carbogazoase, dulciuri, etc. Acum mă strădui să mănânc cât mai multe fructe și legume proaspete și să beau norma zilnică de apă.”

Ce ține de adulți, trei din ei au răspuns cu 4, iar unul dintre ei – cu 2.

Adițional conceptului Piramidei Alimentare, atât pe Internetul, cât și la programele TV; specialiști ce ne vorbesc despre importanța unei diete alimentare echilibrate pentru un stil de viață sănătos. De aceea, am decis să întrebăm intervievații dacă consideră că dieta lor alimentară este influențată de factori aparte; sau doar se străduie să respecte sfaturile specialiștilor. 

Assorted Sliced Fruits in White Ceramic Bowl

Astfel, adolescenții nu neglijează sfaturile doctorilor pentru a menține un mod de alimentație echilibrat; bogat în nutrienți și vitamine necesare, dar se orientează și după propriile gusturi.

“Dieta mea mai mult e influențată de preferințele mele personale. Alimentele care prefer să le consum sunt sănătoase, așa că nu îmi fac multe restricții.”

“Încerc să mă alimentez bine și să nu îmi limitez opțiunile doar la cateva tipuri de mâncare; consider că orice e ok de consumat în cantități limitate.”

Cu toate să răspunsurile adulților au fost destul de asemănătoare, aceștia menționează și că își conduc dieta alimentară cu scopul de a-și menține corpul în limitele obișnuite și evită depunerea în greutate.

“… de obicei aleg produsele naturale, evit semifabricatele.”

“Mă conduc de reguli de bază pentru a menține corpul într-o formă sănătoasă, alegând alimentele care mi se potrivesc după gust și importanță calorică.”

De asemenea, i-am întrebat și dacă au simțit vreodată necesitatea de a recurge la o alimentație strict sănătoasă vreodată. Câțiva adolescenți au menționat gânduri de a se concentra pe consumul câtor mai multe legume și fructe după o pierdere bruscă în greutate sau au vorbit despre cazuri în care au încercat să țină diete; însă după câteva luni au renunțat.

“Cu cât cresc mai mare, cu atât mai mult simt necesitatea de a avea grijă de propriul corp și de propria sănătate, respectiv depun tot efortul pentru a îmbunătăți calitatea vieții mele.”

Blue Tape Measuring on Clear Glass Square Weighing Scale

Adulții, la fel au avut perioade în care au încercat să mențină o dietă, dar spre deosebire de adolescenți; aceștia s-au dovedit a fi puțin mai hotărâți.

Da, în urma unor semne ale organismului, am simțiti necesitatea de a revizui stiulul de alimentație, și am decis să fac niște schimbări; anume excluderea grăsimilor artificiale, zahărului în exces și potrivirea corectă a alimentelor la fiecare masă.”

“Mă gândesc mult la abordarea unei diete alimentare strict sănătoase, dar nu pot să zic ca evit 100% produsele dăunătoare.”

Capacitatea de a mânca și plăcerea de a mânca sunt aspecte importante pentru a trăi o viață calitativă. Cu alte cuvinte, „a fi capabil să mănânc ce vreau, când vreau” ne face să ne simțim bine. Factorii care intervin cu alimentația sau plăcerea de a mânca includ, de obicei:

  • plângeri fizice, cum ar fi durerea sau diareea severă sau necontrolată
  • diete stricte
  • o percepție a pierderii de bani atunci când alimentele nu aduc satisfacție 
  • și sentimente generale de boală asociate cu sănătatea precară. 

De aceea, este necesar să considerăm mâncare doar o sursă vitală de existență, nu ca un “prieten” ce ne va face să ne simțim mai bine în situații grele; și astfel, să avem grijă de corpul în care trăim și care ne va sluji toată viața.

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmăreste-ne pe Facebook, Instagram sau Telegram!

Reporteri Youth.md: Jangă Alexandru și Daniela Panico

Previous Descoperă viața de voluntar la Ziua Ușilor Deschise organizată de Clubul Voluntarilor
Next Descoperă resursele proprii la un webinar gratuit IConnection
Daniela Panico
About the author

Daniela Panico

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *