Informaţie pentru tineri – muzica hip hop este un gen evoluat din muzica pop. Este alcătuită din 2 componente: rapping și DJing; împreună cu breakdance, graffiti și beatbox, alcătuiesc cele 4 elemente ale culturii hip hop.
Inițiatorii hip hop-ului sunt considerați a fi Sugarhill Gang și Grandmaster Flash, împreună cu Afrika Bambaataa, aceștia făcând parte din generația old school a hip-hop-ului. Primul videoclip al acestui gen muzical aparține Sugarhill Gang, pentru melodia „Rapper’s Delight”.
Printre „clasicii” genului se mai numară și reprezentanții primului val new school, apărut la jumatatea anilor ’80: Run DMC, KRS One, Rakim, Juice Crew, etc. Pe plan internațional, acest gen de muzică este într-o continuă creștere, însă cei familiarizați cu genul consideră perioada 1995-1996 – „apogeul muzicii hip hop”.
Anii 1970
Subcultura hip-hop s-a născut în 1973 în cartierele afro-americane și latino-americane ale Bronxului. Hip-hop-ul s-a dezvoltat pe străzile New York-ului ca o combinație de patru elemente – MC, DJ, graffiti, dance. Cu toate acestea, aceste genuri nu s-au dezvoltat individual: la petreceri, DJ-urile jamaicani au combinat DJing și emcing, impunând un recitativ muzicii zgâriate. Această metodă de creare a pieselor a fost folosită pentru prima dată de DJ Kool Herc. Mulți adepți ai lui Kool Herc au început să folosească în compozițiile lor nu numai dub și funk, ci și soul, disco, reggae. În 1970, producătorul Sylvia Robinson a fondat eticheta The Sugar Hill, care a început să lucreze cu numeroși DJ care mărturisesc un nou stil de muzică – o combinație de zgârieturi și recitativ.
Începutul anilor 80
Genul în care a fost interpretată piesa „Rapper’s Delight” a fost denumit apoi „new school funk”. Termenul de „școală veche” a fost aplicat acestui gen de muzică mult mai târziu. La baza acestei tendințe de hip-hop s-a impus recitativ funk-ul sau disco-ul. Kool Herc, Grandmaster Flash, Afrika Bambaataa și alți artiști au lucrat în acest stil. În 1983, echipa Run-D.M.C. pentru prima dată a folosit elemente din genul Hardcore Urban în muzica ei, iar pe cel de-al doilea album (1984) – mostre de metal greu. Utilizarea eșantionării a fost un moment de cotitură în dezvoltarea hip-hop-ului.
Era de aur a hip hop-ului
Perioada din 1986 până în 1993 este numită „epoca de aur a hip-hop-ului”. Aceasta este culmea hip-hopului ca direcție muzicală și apariția de noi genuri în cadrul său. Temele afrocentrismului, activitatea politică sunt urmărite în operele artiștilor, muzica este creată în principal prin eșantionarea înregistrărilor existente. Pe lângă apariția de noi genuri, se poate remarca o altă caracteristică a acestei perioade, asociată primului – eșantionarea electronică este baza tuturor tendințelor care apar. Acum, muzicienii folosesc adesea mostre din jazz sau rock. Genul, datorită combinației de agresivitate a textului și focusul comercial al pieselor, își are locul în lumea mainstream.
Anii 2000
Primul impuls a fost popularitatea crescută a gangsta rap-ului, care a izbucnit pe MTV după lansarea albumului Coolio Gangsta Paradise, care a dus la comercializarea genului, la plecarea sa de la rădăcini. La sfârșitul anilor 90, celebrul producător Dr. Dre a anunțat că „gangsta rap-ul este mort”. Noua eră în hip-hop se caracterizează și prin faptul că în mainstream-ul hip-hop-ului nu există un grup dominant de artiști, ca la începutul anilor 90, când rapperii din California erau cei mai populari. Curentul principal hip-hop este reprezentat de artiști din est (Jay-Z, Lil ‘Kim), vest (joc, Snoop Dogg), Midwest (Eminem, Kanye West) și sud (Lil Wayne, T.I.).
În acest moment, au apărut noi genuri hip-hop, precum crunk, snap, muzica dobândește o colorare comercială pronunțată, se amestecă cu R&B la modă, cu muzică electronică (house, dubstep).
Dacă ţi-a fost de folos această informaţie pentru tineri, nu uita să scrii un mesaj pe pagina de facebook a Youth.md!
Reporter: Proțap Erica
No Comment