(foto) Cunoaște-o pe Doina Strulea – tânăra poetă, care a reușit în 2014 să-și lanseze primul său volum de poezii

Doina Strulea este tînăra poetă care in 2014 a reușit să-și lanseze primul său volum de poezii “Vioara din Mansarda” la Chisinau. Ea este pe cale să-și lanseze și al doilea volum, dar deja in Roma. Tînăra a reușit să-și schimbe radical viata cu ajutorul poeziilor sale care te ating pîna la suflet. Un mic interviu cu Doina , unde ea ne-a povestit despre cum a început totul:

1.Cum ți-a venit idee de a lansa propria ta carte cu poezii?

Totul s-a întâmplat spontan. Când am început să scriu, știam că voi publica, pentru că aveam nevoie să exteriorizez zbuciumul care îmi valsa în interior. Mai știam și titlul volumului de poezii. Sunt foarte ambițioasă și știam ce îmi doresc… nu a durat mult ca după câteva luni cărțulia mea să vadă lumina tiparului.

2. De ce anume ”Vioara din Mansarda”, care este semnificația titlului cărții tale?

Muzica m-a trăit mereu, m-a fascinat și, treptat, mi-a devenit sursă de inspirație. Am studiat vioara la școala de arte timp de șapte ani, eram mereu între note și sunete, între melodii și acorduri… astfel am decis să botez volumul meu de poezii ,,Vioara din mansardă”, vioara sunt eu – nostalgică și sensibilă, iar mansarda e sfântul loc de inspirație, unde nășteau toate creațiile mele.

3. Care este poezia ta preferată din acest volum?

Nu cred că am o poezie preferată, fiecare poezie își are feeria sa și reflectă ceea ce am trăit când am scris-o. Aș numi-o specială, însă, pe cea care a dat frâu liber vocii mele lăuntrice, poezia dedicată mamei mele ,,Mi-e dor”.

4.Te gîndesti pe viitor să lansezi și al 2 volum a Viorii din Mansarda și de ce?

Mai mult decât gândit, al doilea volum de poezii e aproape scris, urmează alte detalii precum tipărit, machetare…totuși trecu ceva timp de când am publicat primul volum de poezii (2014) și vreau ca trecerea să fie semnificativă. Al doilea volum va fi bogat în emoții, pe alocuri dureros. Va provoca fericire, dor…mult dor. Iar restul rămâne a fi o surpriză.

5. Cui și de ce în primul rînd ai dedicat unele poezii sau întreaga cartea? 

Cartea ,,Vioara din mansardă” e dedicată întregii mei familii. Familia mea stă la baza realizărilor mele. De am râs, de am plâns, de am căzut sau ridicat, familia mi-a fost mereu alături, și pentru aceasta le mulțumesc. Careva poezii sunt dedicate și oamenilor care m-au făcut să trăiesc emoții intense, dezamăgiri…în fine, contrast de trăiri.

6. Care este tema generală a acestei cărți?

Am fost mereu inundată de dor. Îl chemam, îi reproșam si îl scriam. Acest volum de poezii e despre emoție în forma sa pură și neatinsă. O retrospectivă a experiențelor trăite prin prisma unei adolescente în căutarea eului.

7.Cît timp ți-a luat ca să compui ,să redai tot aceasta prin versuri și la sfîrșit să publici cartea data?

Am început a scrie prin 2012, în 2014 volumul a fost deja publicat. Nu mi-a luat mult timp, mi-a fost destul un strop de încurajare, de-ați ști cât face aceasta! A fost migăloasă publicare cărții, e nevoie de multă răbdare, ambiție și voință maximă. Până a vedea rezultatul final…câtă muncă se ascunde în spate, deci respectați cărțile, dragii mei.

8.Cum s-a schimbat viata ta după lansarea Vioarei din Mansarda?

Nu cred că viața mea a luat o întorsătură în urma publicării propriului volum de poezii. Poate…am început să scriu mai mult, fiind plecată și peste hotare, unde îmi fac studiile, acum dorul mă trăiește în absolut :)) și scriu, scriu și iar scriu…refugiul meu.

9.Care este cel mai mare vis al tău?

,,Vis” e un cuvânt frumos, însă nu și termenul după care mă conduc în viață. Prefer să am scopuri, să depun efort maxim, să lupt pentru ele și să le ating. Și astfel să trec la următorul. Visez când scriu, pentru că o fac cu sufletul și cugetul, teleportându-mă în acea dimensiune unde îmi ascult lăuntricul și totul devine Poezie. De astfel, am multe țeluri…și pot afirma că tot ce mi-am propus, am atins. Iar provocarea abia începe.

10. Ce sfat ai putea oferi tinerilor poeți ,care incearcă și ei cu creațiile proprii să devină cineva în viață?

Nu cred că a scrie e neapărat pentru ,,a deveni cineva în viață”, niciodată nu am scris pentru cu acest scop. Scriu pentru că trăiesc, pentru că visez și pentru că am ceva de spus lumii. Celor care își declamă eul fie prin poezie, fie prin proză le recomand să citească mult, să scrie și mai mult și să nu înceteze niciodată să creadă în ceea ce fac. A face ceea ce îți ghidează sufletul e cel mai frumos lucru, iar scrisul nu poate fi decât incandescență interioară, unde scriitorul nu încetează să trăiască.

Autor: Sanda Caisin

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!