Din istoria anestezicului și anesteziei


Pentru unele persoane, anestezia pare cea mai periculoasă parte a unei operații, însă anestezicul în sine are o istorie lungā, dar şi foarte interesantă. De la vechi sumerieni, până în ziua de azi, suntem cei care o folosim pentru a reduce din durere.

Ce este anestezia?

Anestezia este o metodă prin care, temporar, se împiedică percepţia durerii. Este realizată cu ajutorul unor substanţe chimice sau fizice (temperatură scăzută). Istoria anesteziei este împărţită în mai multe perioade, în funcţie de eficienţa metodelor.

Termenul anestezie provine din grecescul anaisthesia (an = fără, stizis = sensibilitate).

Scoarţa de salcie, 400 a.Hr. 

Medicul grec Hippocrate oferea pacienţilor o pudră din scoarţă de copac care ar fi calmat febra şi durerile. Aspirina din ziua de azi conţine o substanţă activă similară.

Prima perioadă, deşi nu prea a existat o metodă adevărată de anestezie, se practicau descântece, farmece sau alte texte, cu scopul anesteziei. Aceste metode au fost uitate, întrucât nu erau eficiente. A urmat apoi perioada Evului Mediu, când au apărut alchimiştii, cu rezultate reale. 

În 1493

Este descoperită „apa albă” sau vitriolul dulce, o substanţă chimică care este redenumită apoi – eter în 1792.

Majoritatea persoanelor ce se ocupau cu descoperirea unor substanţe cu rol de anestezic, le testau iniţial pe propria persoană.

În 1800

Humphrey Dawy descoperă protoxidul de azot. Doi ani mai târziu, Adam Serteurner descoperă  morfina.

Chirurgul englez Henry Hill Hickman face experimente pe animale folosind atat gazul carbonic cât și pe cel ilariant, dar este considerat nebun cand cere autorizația de a folosi in cazul oamenilor aceleași anestezice. 

La scurtă vreme, eterul este înlocuit de cloroform, descoperit  în 1831 de germanul Justus von Liebig, de francezul Eugene Soubeiran si de americanul Samuel Guthrie.

William Morton

Reușește, începând cu 1846, numeroase extracții fără durere, după ce pune la punct anestezia cu eter pe animale și pe el însuși. Cel care va da numele de anestezie acestui mod de insensibilitate a pacienților este un alt medic american, Oliver Holmes.

Într-un interval relativ scurt după cele relatate, anestezia locală a fost introdusă în stomatologie şi chiar în chirurgia mare, atât sub forma blocurilor nervoase, cât şi sub forma anesteziei rahidiene.

Din cauza faptului că alcaloidul cocaina provoca şi efecte secundare semnificative, dând chiar dependenţă, chimiştii au căutat preparate mai bine tolerate. Aşa au apărut, pe rând, procaina sau novocaina, care, deşi descoperită în 1905, se mai utilizează şi în prezent. 

Metadona, 1937

A intrat în uz din cauza insuficienței morfinei, dezvoltată de cercetătorii de la Farbwerke Hoechst. Substitutul de opioide a fost supus unor critici acerbe, care au subliniat faptul că nu se urmărea reducerea dependenţei, ci doar redirecţionarea şi menţinerea ei sub controlul centrelor autorizate.

Anestezicul general, 1972

În sfârşit, pacienţii puteau să inhaleze agenţi eterici halogenaţi precum enfluran şi isofluran, beneficiind pentru prima dată de un anestezic complet şi mai sigur. 

„Finanțarea pentru proiectul Identifying Positive Health Actions a fost posibilă printr-o subvenție caritabilă oferită de Programul AstraZeneca Young Health prin intermediul Programul de Granturi Globale – Step Up! . ”

Parteneri implementare: Platforma Youth.md, Farmacia Familiei, Agenția Națională de Asistență Socială, Centrul Național de Resurse NEOVITA

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Reporter Youth.md: Sulima Daniela

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous Participă în cadrul unui curs internațional de educație în domeniul democrației
Next Descoperă savoarea artei la Ograda cafe
Erica Protap
About the author

Erica Protap

No Comment

Leave a reply

Apreciază articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 + 13 =