#PrinMoldovaFărăHartă Îmbarchează-te într-o călătorie prin Moldova așa cum nu ai mai făcut-o și află povestea demnitarului Manuc Emmanuel Marzoian și a conacului ce îi poartă numele (Manuc Bei).
Moșie, cazarmă militară sovietică, colegiu de construcții, monument de arhitectură distrus și într-un final complex istorico-arhitectural, ce s-a renăscut ca și pasărea Phoenix în forma pe care o știm astăzi.
Cine a fost Manuc Bei?
Manuc Bei, a cărui nume se traduce ca Micul Prinț, paradoxal luând în considerație statura sa de aproape 2 metri, a fost un diplomat și negustor de origine armeană.
La Iași a învățat meseria de negustor, iar în 1803 primește rangul de paharnic din partea domnitorului Țării Românești, Constantin Ipsilanti. Sultanul Otoman îi oferă titlul de Bei(prinț) al Moldovei, vehiculându-se că Manuc ar fi fost cel mai bogat om din Balcani din acea perioadă.
În 1815, acesta cumpără cu 300 de mii de „lei-aur” moșia de la Hâncești, însă moare la scurt timp în urma unui accident de călărie. Astfel, fiul său Murat a fost cel care a început construcția conacului, fiind terminată abia de către nepotul său Grigore.
Complexul Manuc Bei
Complexul Manuc Bei se află în orașul Hâncești, pe versantul unui deal, la marginea parcului, incluzând edificii precum Palatul propriu-zis, Castelul de vânătoare sau Turnul de veghe.
Inițial, urmașii lui Manuc Bei au conceput palatul în spiritul clasicismului francez, cu deschideri largi de ferestre și loggii, dar și pasaje subterane – un fenomen pentru Moldova de atunci. Se spune că aceste tuneluri ar străbate întregul Hâncești, însă până la moment nu a avut loc o explorare deplină.
Istoric
Ulterior, în 1881 celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi și-a lăsat propria amprentă, proiectând și construind Castelul Vânătoresc, înconjurat de turnuri, grădină de iarnă și un mic parc.
În 1940 moșia era folosită pe post de cazarmă militară sovietică, iar după cel de-al doilea război mondial drept colegiu de construcții. Din păcate, cutremurul din 1986 a avariat destul de mult edificiile, care ulterior s-au deteriorat rapid.
În 1993 conacul a obținut statut de monument de arhitectură și după 20 de ani a fost semnat un contract privind restaurarea complexului istoric, proces finalizat în 2015.
Reconstrucția conacului a menținut farmecul aspectului inițial datorita schițelor originare ale lui Bernardazzi, găsite la Sankt Peterspurg, valorificând cu certitudine această nestemată a patrimoniului național.
În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile, păstrându-se luxul și eleganța în care a trăit familia boierului. De asemenea, stilul epocii a fost conservat datorită mobilierului specific palatelor în stil renascentist, adus din Italia pe mare prin Odesa.
Cât despre Castelul Vânătoresc, acesta a supraviețuit aproape intact, fiind transformat în Muzeul Istorico-etnografic cu mai mult de 20 de mii de exponate: haine, covoare naționale și o colecție impunătoare de monede și bancnote din perioada țaristă, sovietică și post-sovietică.
Astfel, intrând pe poartă și pășind pe alee te teleportezi imediat în trecut fără nevoia unei mașini a timpului. Așa și poți auzi foșnetul rochiilor boiereselor și muzica din petrecerile palatului.
Nu rata șansa și fă un tur virtual al conacului pe https://www.virtualtur.md/ro/pages/client/manucbey/
Reporter: Rufanda Ana-Maria
Prin intermediul #PrinMoldovaFărăHartă reporterii Youth.md te încurajează să călătorești, mai întâi de toate, la tine acasă. Noi venim cu sugestii și detalii, tu vino cu dragostea de plai!
Ne găseşti pe Facebook şi Instagram!
No Comment