Cât de multe știi despre arta și industria cinematografică?

Filmul a fost mereu considerat ca făcând parte din domeniul artei, ca muzica, desenul, sculptura etc. Totodată, filmele sunt și o formă de recreere, divertisment, o sursă de informare și de conectare cu diverse comunități. Află din acest articol cine sunt cei ce au proiectat public primul film și ce înseamnă cu adevărat arta cinematografică.

Film este termenul utilizat pentru desemnarea, în accepțiune mai largă, a produsului final al artei și industriei cinematografice. Arta și industria cinematografică în vorbirea curentă sunt cunoscute sub denumirea de cinematografie. La rândul ei industria cinematografică se împarte în două sectoare distincte: producția de film și difuzarea lor în săli de cinematograf sau televiziuni, DVD-uri, internet.

Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numește „cinefil”. Valoarea filmului este stabilită de criticul de film, cu ocazia apariției producției de film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film.

Primul film

Data nașterii cinematografiei este considerată a fi 28 decembrie 1895, când Antoine Lumiére, din Lyon, a găzduit, la Paris, un show cu imagini în mișcare. Fuseseră filmate cu camere făcute de fiii săi, August and Louis Lumiére, și prezentate cu ajutorul unor proiectoare realizate tot de ei. 

A fost pentru prima dată când a fost folosit și termenul „cinematografie”, iar printre invitați se afla și Georges Méliès; un ilizionist de la Teatrul Houdini, care a început mai târziu să filmeze și să proiecteze diverse filme. Experimente existaseră însă cu mulți ani înainte. Printre ele, în 1877, cel al lui Eadweard Muybridge, care a fotografiat un cal deplasându-se cu viteză, cu ajutorul a 24 de camere.

Se foloseau în acea perioadă mai multe tipuri de film pentru înregistrare și mai multe viteze de proiectare; dar în câțiva ani au devenit standard filmul de 35 mm al lui Edison și proiectarea la 16 cadre pe secundă folosită de Lumière. La acel moment, filmele aveau mai puțin de un minut și prezentau, de obicei, o singură scenă din viața de zi cu zi sau de la un eveniment sportiv, spre exemplu. Vizionările aveau loc în timpul unor spectacole de divertisment sau expoziții periodice.

Era filmelor mute

Așa a început era filmelor mute, care a durat până în ani 1930. În această perioadă, filmele erau acompaniate de muzică live. În 1908 existau deja 10.000 de cinematografe pe teritoriul SUA. Industria începe să capete o structură clară de business ce încuraja consolidarea. 

Filmele nu depășeau încă 15 minute. Dar, în 1906, a fost proiectată și prima producție de 80 de minute, filmul australian „The Story of the Kelly Gang”. Iar exemplul acesta a fost urmat și de alți producătoi abia în 1911. Au urmat apoi numeroase lung-metraje europene, precum Queen Elizabeth (Franța, 1912), Quo Vadis? (Italia, 1913) și Cabiria (Italia, 1914). 

Cum Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea acestei industrii pe continentul european, Hollywood-ul a devenit centrul cinematografei din întreaga lume. În anii 1920, acesta producea deja 800 de filme anual, reprezentând 82% din industria globală. 

Anii 1990 au fost marcați de apariția caselor de producție independente, dar și a efectelor speciale în filme și a lung-metrajelor de animație.

Reporter Youth.md: Cernețchi Alisa

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!