În viziunea regizorului Boris Focșa, “Ciuleandra” este ”romanul marilor conflicte dramatice”. Numele cărții provine, evident, de la numele dansului popular și are dublă semnificație: nebunia – un dans care pornește ușor și se dezlănțuie progresiv, îmbătător și năucitor. Totodată, acesta are si o latura afectivă, a destinului de găsire a perechii, după cum afirmă unul dintre personaje: ”Apoi, prin partea noastră, mai toți flăcăii, de la Șuleandra, se însoară”.
După crimă, vinovăţia şi responsabilitatea sunt principalele poveri ale conştiinţei lui Puiu Faranga, poveri de care încearcă să scape. Toate frământările de conştiinţă, cât încă mai are luciditate, au un singur scop: să arate că este iresponsabil pentru crimă, că nu este vinovat, pentru că nu ar avea niciun motiv personal. Tatăl îi sugerează să simuleze nebunia, dar o minimă raţiune (sau numai viclenia) îi dictează să nu adopte această cale. I se va părea mai credibil să se refugieze în argumentul aparent „raţional” al predispoziţiei ereditare spre crimă. Astfel i se pare că scapă de povara responsabilităţii personale. Dar cine îl poate scăpa de sine însăși?
Vino să simți decadența unui suflet pe 25 ianuarie, la ora 18:00, teatrul “Luceafărul” din Chișinău.
Bilete găsești aici.
No Comment