Răsfoiesc foile din noptieră…
De parcă m-aș uita
în oglinda sufletului meu.
Trec printre rânduri
Parcă mai ieri,
Pierdut a fost copilul din mine,
zburdând pe meleagurile străine.
Și parcă sunt tot eu
Dar azi mă caut,
printre poze
Deja mai mare m-am făcut
Și nici acel licăr din privire…
Nu mai arde ca un foc
Sunt eu, sunt alta
Cine sunt?
Atâtea sunt de spus,
dar mi se termină foaia
sau poate frica tot mai tare mă apasă
Cine te înțelege acum?
Într-o societate mercantilistă
Nu este loc pentru trăirile unui adolescent.
Doar ți se spune ce și când să faci…
De paca-mi fi
Jucării în vitrina unui magazin.
Se joacă un copil,
iar după altul
Și când ești șifonat și vai de tine
Ești uitat…într-un colț prăfuit
Ș-aștepți un alt destin
Ca și pisica cea cu 9 vieți
Să-ncepi totul de la început.
Și gânduri, gânduri, gânduri
Doar luna îți este martor ș-avocat
Căci numai ea în liniștea nocturnă
Te asculta și-n păr te mângâia
E greu…
E greu să-neci ecoul ce răsună
din peștera sufletului tău
Parcă mai ieri eram copilă,
Iar azi străina cea cu ochi căprui.
Mă-ndepărtez tot mai mult
De-acel copil micuțcare rămâne să se culce
Dar eu plec spre orizontul gri
căci sunt convinsă că,având speranță
Și cerul gri, devine mâine roz!
Autoare: Colța Teoctista
No Comment