Student în Diasporă // Află o nouă perspectivă studierii în Franța de la Valeriu Țurcanu

La vârsta de paisprezece ani, Valeriu a decis să plece de acasă, astfel a ajuns în România și apoi în Franța, trăind ultimii opt ani printre ochi străini. Înainte de a-și împărtăși câteva gânduri, vrea să-ți spună că oriunde vei ajunge, vei râde și plânge tot în limba mamei, simțind dorurile în culori de primăvară și în amintiri de acasă. 

Sfaturi viitorilor studenți în străinătate:

Traversând „vechiul continent”, am iubit în franceză, am mâncat în poloneză, am dormit în spaniolă, am visat în greacă, însă…am simțit în cuvintele lui Grigore Vieru. 

Acest gând este o constatare, căci, aflându-mă în jurul sutelor de tineri de națiuni și de culturi diferite, paradoxal, am simțit că mi-e dor de casă, că mi-e dor de ai mei și că mi-aș dori să nu mai am doruri, să fiu alături de cei dragi și să uit acest sentiment…

Cu toate acestea, dorul revine în nopți adânci, iar în zile luminate, studenții moldoveni creează minuni. Mulți nu cunosc tinerii noștri, însă cei care-i știu, au auzit doar lucruri frumoase; de aceea, bucurați-vă, faceți parte dintr-o comunitate de tineri minunați. Să vă spun mai multe…

Soluții vei găsi pentru toate problemele întâmpinate

Locuința, programul de studii, cercul de prieteni…pare că sunt prea multe probleme și prea puține soluții, însă nu-ți face (prea) multe griji. Instituțiile diplomatice, rețelele de alumni, asociațiile studențești, grupurile online și chiar conversațiile conaționalilor pot să te ajute, de la cazarea temporară până la găsirea unui job de student. Informează-te cu câteva luni înainte de plecare, contactează persoanele care te pot ajuta, verifică toate documentele necesare și nu uita buna-dispoziție. Informarea va fi primul pas în soluționarea problemelor!

Perseverență. Munca de zi cu zi îți va aduce rezultate excelente

Viața de student oscilează între două activități: studiul și odihna. Încurajez perseverența în ambele acțiuni; căci uneori stresul cauzează probleme mai grave decât lipsa studiului, de la amețeli până la depresie. Astfel, pentru a deveni un „bun student” nu ai decât să înveți zi de zi ceea ce te pasionează; deschizându-te schimbărilor, atât din exterior; cât și celor din interiorul tău. Încearcă să menții un echilibru între corp și minte; îmbinând pasiunea cu pozitivitatea și sociabilitatea, doar atunci succesul îți va deveni cel mai bun prieten!

Socializare. Împreună cu ceilalți vei putea depăși toate greutățile apărute

Greutățile pe care le vei întâmpina vor fi numeroase; de la lipsa unor cenți până la plânsul în pernă, prin urmare vei putea găsi una dintre soluții în ceilalți. Din perspectiva unui tânăr independent, îți mărturisesc că absența unor încurajări sau gânduri ale altor persoane ne poate îndurera mai grav decât o gastrită studențească. Prietenii vă pot trimite cursuri, vă pot integra mai bine în cercurile de tineri, vă pot ajuta chiar în găsirea unei locuințe. Participați, vorbiți, întrebați și depășiți împreună toate dificultățile care vor veni.

Aceste trei sfaturi, spune Valeriu, sunt esențiale pentru a începe viața de student într-o țară și cultură străină. Îți dorește să fii împlinit oricare ar fi numele orașului scris pe cardul tău de student. Cel mai important, după cum spune el, e să încerci să rămâi tu însuți; să nu îți uiți valorile și principiile, în același timp deschizându-te culturilor extraordinare care te așteaptă. O aventură deosebită va începe în luna septembrie; încearcă să o faci demnă de a deveni subiectul unei cărți, cea a vieții tale. 

Istorisiri din viața în Franța: Locuințe nelocuibile

Era august, luna când unii se pregătesc de sezonul târziu de plajă; iar alții se pregătesc de sezonul timpuriu de panică. Eu am început să intru într-o fază avansată de stres pe data de 20 august; când primeam multe refuzuri la cererile de acordare a locuinței care se încheiau cu „on va encore réfléchir” (ne vom mai gândi).

În ziua plecării am decis să apelez un ultim număr de telefon înainte de a mă arunca în brațele deznădejdii, la care, printr-o minune, am primit răspunsul următor „veniți și vom vedea cum procedăm”. Bineînțeles că am găsit online locuința și am început să visez cum îmi voi trăi acolo anii de studenție, însă…nimic nu s-a întâmplat după acest scenariu imaginat. 

Am urcat într-un tren până în București, am urcat într-un avion până în Berlin (Germania)l într-un alt avion până în Toulouse (Franța) și apoi într-un autobuz spre „destinația suferinței”, căci după 23 de ore de călătorie și 19 kilograme de bagaje eram puțin obosit.

 Ajuns la destinație, am fost primit cu bunăvoință, însă bucuria nu a durat preaa mult; căci proprietara a considerat că nu voi fi „cel mai bun candidat” pentru a ocupa locuința din cauza pașaportului meu „de est”. Șah-mat. Destinul m-a adus înapoi la moldoveni, mai bine spus la o moldoveancă ”cu inima mare” și o saltea gonflabilă care reprezenta reședința mea temporară în Franța.

Împreună, timp de două săptămâni, am colindat toate localurile fast-food din oraș în căutarea locuințelor în care sunt primiți „les gens de l’est” (oamenii din est). Într-un final, am dat de o bunicuță pe strada principală a orașului și am decis să-mi încerc norocul. Învățând lecțiile anterioare, am scos tot arsenalul; adică pantalonii albi și istoriile de succes ale studenților moldoveni, pentru a convinge bătrânica din Franța. 

Peste două zile, Valeriu a revenit cu toate bagajele sale, spunând că „on verra” (vom vedea) însemna pentru el ”mută-te cu toate bagajele”. Prima săptămână se simțea ca în paradis deoarece bunicuța era o aristocrată sub acoperire; cu ascensor în casă și statui la fiecare colț, însă după o săptămână dezavantajele condițiilor de ocupare a locuinței i-au ajuns la…stomac. 

Condițiile de închiriere a camerei erau gândite pentru pisici – locatarul nu avea dreptul să mănânce în casă; în cameră sau la bucătăria comună, nu avea dreptul să aducă pe cineva în casă, în cameră sau…nicăieri și nu avea dreptul să spele hainele (de uscat nici nu puteam visa). Așa am început să descopăr orașul și toate clădirile care aveau trepte pentru a mânca salatele sau sandvișurile mele.

După cinci luni de gastrită à la française, am decis să apelez la serviciile sociale ale universității; și să le spun că merit o viață mai frumoasă. Două zile mai târziu, am intrat în noul meu paradis, o mică cameră; de nouă metri pătrați, în căminul vechi al campusului, care poate pare mică; însă în care am trăit cele mai frumoase luni ale primului an de studenție. 

După trei ani de studii universitare în Franța, am schimbat trei camere, două cămine, un apartament și câteva ore de chinurile mutărilor; însă ce vă pot mărturisi este că aceste experiențe au fost cu adevărat extraordinare.

Acest articol a fost realizat în cadrul campaniei Student în Diasporă, în parteneriat cu Liga Studenților Originari din Moldova, ASRM Olanda, și AMMB Students.

Mai multe oportunități și evenimente pentru tine găsești în categoria Educational.