Ești pasionat de arhitectură și vrei să afli mai multe despre cum e să studiezi în acest domeniu? Iată experiența Mariei Melnic ca și studentă la facultatea de Arhitectură la Politecnico di Milano.
Decizia de a se înscrie la Politecnico di Milano și anume la Facultatea de Arhitectură a fost foarte spontană: a hotărât aproximativ cu două săptămâni înainte de a susține examenul de intrare. Politecnico di Milano se bucură de o poziție optimă în clasamentele internaționale, mai ales în domeniul arhitecturii și design-ului. Se organizează foarte multe evenimente în această sferă, unde sunt invitați cele mai importante nume din domeniu. Astfel, a avut ocazia de a participa la lecțiile lui Tadao Ando, David Chipperfield, Bjarke Eagles etc.
Procesul de înscriere la facultate a fost extrem de simplu, zice Maria. Unicul criteriu e faptul că trebuie să obții un anumit punctaj la examenul de intrare. În primul an nu știa de posibilitatea de a beneficia de o bursă sau de facilitățile pe care ți le oferă Politecnico. Lucrurile acestea l-am descoperit fiind studentă, astfel încât în anul doi de facultate a reușit să obțin bursa statului italian.
Milano e un oraș enorm care îți oferă pe cât de multe posibilități; pe atât de multe bariere dificil de depășit la prima vedere. Să găseșți chiar și o gazdă la preț accesibil devine uneori un proces foarte anevoios; (abia după trei luni a găsit o opțiune acceptabilă). În anul doi s-a angajat la un part-time job, ceea ce a făcut-o să devină independentă în totalitate de părinții săi. Dar la drept vorbind, experiența, per general, a fost foarte extenuantă pe alocuri.
O altă dificultate a fost și faptul că orașul e vast; iar uneori pentru a ajunge dintr-un punct al orașului în altul ai nevoie chiar și de o oră. Care a fost soluția mea? Bicicleta eco. Așa am cunoscut orașul; chiar și cele mai mici străduțe și cele mai ascunse cafenele.
Pe lângă toate acestea, limba italiană a fost și ea o provocare. Deși acum pot zice că am ajuns la un nivel foarte înalt, când am început facultatea aveam multe lacune. Îmi amintesc de primul meu examen: a fost Istoria Arhitecturii, de la origini până prin 1700. Pe lângă tot materialul care trebuia să-l studiez; pentru că e vorba de o perioada foarte lungă și complexă; a mai trebuit să studiez și toți termenii de specialitate, care desigur colegii mei îi cunoșteau deja.
Italienii, cum bine se știe, sunt niște persoane foarte deschise și mereu pozitive. Aceste caracteristici au contribuit mult la îmbunătățirea experienței sale în comunitatea lor. Nu s-a simțit niciodată “o străină”, chiar dacă nu este la ea în țară. Chiar dacă au fost multe momente când nu se exprima corect în italiană, avea alte obiceiuri, acest lucru rareori a fost un impediment.
Toți colegii mei au fost prompți să mă ajute; curioși să afle lucruri noi, mai ales despre Europa de Est, care e un teritoriu încă neexplorat pentru mulți dintre ei. Acum, probabil că mă regăsesc mai mult la nivel social și academic în comunitatea care s-a format la facultate și pe care o am la Milano decât cea care a rămas acasă, deși dorul de Chișinău se mai simte uneori.
Acești trei ani pe care i-am petrecut la Politecnico di Milano a fost perioada în care am crescut într-un mod foarte accelerat. Au fost multe nopți nedormite; multe situații care m-au făcut să las deoparte zona mea de comfort, dar și mai multe experiențe pozitive și frumoase; care m-au ajutat să cunosc noi prieteni, culturi și moduri de a trăi.
După finalizarea studiilor e aproape cert că voi opta pentru un curs de Master. În viitor mi-ar plăcea mult să revin acasă pentru a lucra asupra câtorva proiecte, însă nu cred că aș putea să mă întorc definitiv.
Acest articol a fost realizat în cadrul campaniei Student în Diasporă, în parteneriat cu Liga Studenților Originari din Moldova, ASRM Olanda, și AMMB Students.
Mai multe oportunități și evenimente pentru tine găsești în Categoria Educational.
No Comment