Interviu cu Viorica Adăscăliţa: abuzul sexual asupra copiilor


Potrivit statisticilor internaționale, una din 9 fete și unul din 53 de băieți cu vârsta sub 18 ani suferă de abuz sau agresiune sexuală din partea unui adult. În același timp, circa 82% dintre victimele sub 18 ani sunt de sex feminin.

În același timp, victimele minore ale abuzului sexual sunt de 4 ori mai predispuse pentru a dezvolta simptome de abuz de droguri sau a suferi de sindrom post-traumatic și de 3 ori mai frecvent sunt supuse episoadelor depresive. 

În anul 2020, în Republica Moldova au fost raportate circa 373 de cazuri de abuz asupra minorilor, 36% fiind atribuite la categoria abuzului sexual. 

Pentru a disemina informația cu privire la acest fenomen negativ, am discutat cu Viorica Adăscălița, doctor in psihologie, conferențiar universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, psiholog în cadrul Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.

Abuzul sexual asupra copiilor – definiție și interpretări

Este de menționat că în Republica Moldova orice formă de violență este interzisă, inclusiv cea sexuală. O bornă importantă în acest sens este anul 2008, când a intrat în vigoare legea Nr. 45 cu privire la violența în familie.

Adică cel care aplică violență potrivit legislației în vigoare este infractor. Acest element trebuie diseminat în mase, mai ales că din cauza unor stereotipuri culturale sau experiențe personale sau necunoașterii legislației în vigoare, unele persoane consideră că pedepsele corporale, tachinările, înjosirile sau diferite forme de neglijare sunt lucruri firești, naturale care ar aparține spațiului nostru cultural, dar nu este adevărat.

Aceste lucruri sunt interzise. În special, violența sexuală este orice acțiune cu caracter sexual aplicată copiilor (copil în Republica Moldova conform legislației este persoana care nu a împlinit 18 ani) orice conduita sexuala nedorită, impusă, obligarea practicării prostituției, acțiuni cu caracter sexual ca mângâieri, săruturi, pozarea copiilor, atingeri nedorite cu tentă sexuală, demonstrarea copiilor cu tenta sexuala fie direct fie prin imagini sau video, toate acestea intra in noțiunea de violenta sexuala si sunt interzise. 

O mențiune: relații sexuale benevole, care nu sunt impuse sau nedorite pot fi în viața unui tânăr care deja a împlinit 16 ani.

Activitatea sexuală dintre doi copii – abuz sau hărțuire sexuală? 

Atunci când ne referim la violență sexuală, vorbim despre acțiuni impuse sau nedorite în primul rând si atunci când diferența de vârsta între persoane este de 5 sau mai mulți ani. 

În general, violența este o formă de conduită nedorită vizavi de copil care se bazează pe încredere. Potrivit datelor statistice, cele mai multe cazuri de violență aplicate copiilor în Republica Moldova sunt din partea persoanelor cunoscute sau chiar din cercul intim al persoanelor de încredere. 

Cum prevenim abuzul sexual asupra copiilor?

Cea mai buna modalitate de a preveni orice formă de violență este informarea copiilor despre faptele care constituie violență, precum și formele sau manifestările acesteia. 

Unii copii au auzit despre violență, dar nu pot diferenția acțiunile violente față de educație, dragoste sau prietenie. De multe ori, lor li se spune ca ceea ce fac este natural. 

Din experiența profesională pot să relatez un caz de violență sexuală unde tatăl a abuzat fiica lui timp de doi ani, spunându-i că ceea ce face el este bine, așa ar face toți tații pentru ca fiicele lor să crească „femei adevărate”. Astfel, abuzatorii le explica copiilor ca actul sexual ca fiind ceva bun, natural sau firesc. 

În unele cazuri fetele adolescente sau preadolescente de 12-13 ani întrețin relații sexuale benevole cu persoane adulte care au mai mult de 18 sau chiar 20 de ani, dar dacă analizăm, relația nu este dorită, dar percepută de victimă drept mulțumire pentru persoana care are grijă de ea. Formele pe care le ia „grija” sunt diverse – procurarea unui telefon, dulciurilor, încălțămintei sau îmbrăcămintei. 

Un factor de risc pentru Republica Moldova este sărăcia totală. În special, organizația noastră lucrează cu unele familii vulnerabile în care nici nu se vorbește despre astfel de probleme, nici nu se face educație psiho-sexuală, dar nici nu sunt resurse destule pentru a satisface nevoile copiilor. Aceste fete devin ușor victimizate de potențialii abuzatori. 

Deci, primul factor de prevenire este informarea, și eu aș spune mai larg educație psiho-sexuală, în școli, în familie. Părinții la fel trebuie educați. Alți pași de prevenire ar fi combaterea sărăciei și lupta contra discriminării. Rata fetelor abuzate este mai mare. Si asta se bazează inclusiv pe caracterele discriminatorii care le avem în țară. 

Și încă un lucru, eu aș propune sa fie făcute și ore de educație psiho-sexuală cu cadrele didactice, pentru a-i învăța să răspundă la întrebările copiilor, cum să reacționeze la comportamentul lor, și nu doar pe cei care sunt diriginți sau psihologi.  

Ce impact psihologic are abuzul sexual asupra copiilor?

Impactul este unul foarte negativ si puternic, la toate nivelurile de funcționare: cognitiv, emoțional, relațional, comportamental, trăsături de personalitate. 

Din cauza că persoana se concentrează pe trăirile interioare, nu se mai poate concentra pe educație, relaționare cu alte persoane. În plus, pot apărea sentimente de vinovăție și de rușine, în special din cauza reacției sociale. Și, iarăși aici revenim la stereotipuri, daca ai fost abuzat sexual, tu ești vinovat. Foarte mulți copii cu care lucrăm la centru vin cu acest sentiment de vinovăție.

O cauză a acestui fapt este că abuzatorii le zic ca ei sunt vinovați sau o alta cauza este că membrii familiei îi insuflă această idee direct sau indirect. Spre exemplu, dacă copilul a fost abuzat sexual, iar părintele care nu este abuzator își face griji de reacția societății, copilul se simte responsabil pentru suferința acestui părinte. Ulterior, el se simte vinovat pentru ca a făcut familia să sufere, că a afectat statutul social al familiei. 

Sentimentul de vinovăție și rușine se poate transforma într-o frică, o anxietate puternică, elemente care pot genera o stare depresivă și sentimentul de deznădejde. Victimele abuzului sexual au, de multe ori, o viziune de viitor extrem de negativă. 

Ca urmare, scade funcționalitatea socială a acestui copil, adică un copil implicat, activ, curios, cu inițiativă devin înghețați, apatici, nu prea creativi. De multe ori, creativitatea este orientată spre a scăpa de sentimentele pe care le trăiesc, spre exemplu, prin desene înfricoșătoare sau alte manifestări similare.

Relațiile cu alte persoane devin mai complicate, mai conflictuale, de multe ori apare atitudinea negativă față de persoanele de sex opus. În mod normal, un copil creează relații de încredere cu alte persoane, având anumite limite, iar situația de abuz încalcă aceste și copilul  învață din aceasta situație ca el nu le controlează și oricine poate sa le încalce. 

Asta înseamnă ca el poate să devină din nou victimă a acțiunilor violente. În lipsa unor limite clar definite, nevoia de afecțiune, suport sau dragoste poate fi asociată cu relații sexuale cu alți bărbați. Astfel, apare un comportament care se numește, adică multiple contacte sexuale cu diferiți bărbați. În urma abuzului și dispariției acestor limite, ei încearcă să compenseze trauma prin relații sexuale. O altă extremă este refuzul relațiilor romantice și, implicit, a celor sexuale.

Ce poate face un părinte în cazul în care se suspectează un abuz sexual? 

Potrivit unor studii, aproape jumătate dintre copii sunt victime ale diferitor forme de violență și aproape 80% dintre copii sunt victime a bullying-ului, adică violenței sistematice din partea altor copii. Bullying-ul poate avea și elemente sexuale. Ca urmare, aș recomanda părinților să formeze relații de încredere cu copiii din fragedă copilărie. Fiecare copil trebuie să știe că în orice situație dificilă sau neclară se poate adresa la părinți cu încredere. 

Părinții trebuie sa informeze copiii despre faptul că violența există, despre formele acesteia și despre faptul că dacă vede vreo manifestare de violență asupra sa sau a unui alt copil să se adreseze după ajutor și să informeze copilul ca el poate să se adreseze după ajutor nemijlocit la părinte, la un cadru didactic din instituția de învățământ, medic, polițist, asistent social, reprezentanții primăriei. 

Începând cu anul 2014, în țară funcționează un mecanism intersectorial de cooperare privind identificarea, asistența si prevenirea cazurilor de violență. Acest mecanism prevede conlucrarea în domeniul protecției copilului reprezentanții celor 4 sisteme: educație, medicină, asistență socială și autoritate tutelara și poliție. Reprezentanții acestor autorități sunt formați și informați despre cum trebuie să raporteze, cum trebuie sa identifice cazuri și care sunt acțiunile de întreprins în cazuri de violență. 

Un alt aspect care l-aș recomanda părinților este să se informeze dacă în instituția de învățământ pe care o frecventează copilul există și funcționează politica de protecție a copilului. Este un document intern al instituției care prescrie comportamentele protectoare față de copii care trebuie fie realizate de către toți angajații instituției și adulții care intră în contact cu copii. Potrivit cerințelor legale, la nivel de stat fiecare instituție trebuie să asigure implementarea acestui document. 

“Sarcina părintelui este să fie atent la starea copilului, comportamentul de zi cu zi, și, în special, la acele schimbări care apar brusc. Ce l-a influențat pe copil să devină mai conflictual sau mai agitat sau să se închidă în sine. E important ca părintele să fie atent, să comunice cu copilul său pentru că fiecare copil este o individualitate.”


În cazul în care cunoaștești despre un caz de abuz sau ați fost victimă, apelați Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii la numerele de telefon: (+373) 22 758 806, (+373)78 000 48

Reporter Youth.md: Aurica Rață

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous Seminar „Educația ecologică – Metode participative și abordări durabile”
Next Eliberarea Elevilor care dețin certificate internaționale de la tezele semestriale și preBAC - să facem o schimbare!
Mădălina Braghiş
About the author

Mădălina Braghiş

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − eight =