Doina este o creație lirică populară în spațiul românesc. Considerată o opera anonimă, ea exprimă sentimente și emoții legate de timp, natură și de sine însuși. Aceasta a însemnat încă din cele mai vechi timpuri o modalitate de a reda greutățile vieții și a sufletului. Acest termen este unul dintre dovezile care ne confirmă apartenenţa la familia popoarelor indo-europene. În limbele lituaniană și letoniană veche, termenul „daina” avea semnificația de cântec.
Astfel, dacă dorești să aflii mai multe detalii fascinante în ceea ce ține de semnificația, cât și originile doinei, te invităm să citești în continuare!
Cuvântul „doină” se pierde în istoria medievală, dar îl putem găsi menționat în „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir. El considera că termenul are origini dacice. Vasile Alecsandri definea apartenența românească a doinei: „Doina este cea mai vie expresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simţirile sale de durere, de iubire şi de dor. Melodia doinei, pentru cine o înţelege, este chiar plângerea duioasă a patriei noastre după gloria sa trecută. Ea este cântecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce-am auzit eu pe lume.”
Grigore Leșe, un renumit interpret de muzică populară românească din zilele noastre, crede că, deși oamenii de știință și lingviștii descriu detaliat aspectele tehnice ale doinei, ei nu reușesc să înțeleagă aspectele emoționale ale acesteia. El consideră că temele regăsite în versurile acestea sunt melancolia, dorul, iubirea, rugăciunea la Dumnezeu etc.
În alte regiuni din România, doina are diferite denumiri, cum ar fi cântec de peste deal sau cântec de codru. Versurile jalnice și triste ale doinei pot fi acompaniate de unul sau mai multe instrumente muzicale. Cele mai des folosite sunt țambalul, naiul și vioara. În trecut, aceste cântece erau cântate la frunză de pară sau chiar solzi de pești.
Combinația dintre limbajul arhaic și tonalitatea lamentabilă face ca versurile să curgă liniștit și tandru, transformându-se într-un vuiet trist, dar plăcut auzului. Ceea ce definește caracterul doinei sunt atât aspectele bătrânești și rurale, cât și dorul simțit atât de dureros și intens. Dragostea omenească față de natură, de asemenea, este prezentă ca temă principală în această operă.
Această creație lirică a intrat în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO în anul 2009.
Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporter Youth.md: Ciochină Sofian
No Comment