Filosofia este o chestie complicată însuși prin faptul că desemnează căutarea sensului, o mai bună înțelegere și răspunsuri la întrebările care înconjoară existența noastră, scopul vieții noastre și universul în sine. Așadar, în mod evident, încercarea de a o rezuma în câteva idei și nume de persoane este o misiune imposibilă. Însă prin acest articol ne-am propus totuși să realizăm un scurt rezumat al ei prin prisma celor mai de seamă reprezentanți cu care poți face cunoștință mai jos.
1. Immanuel Kant (1724–1804)
Immanuel Kant a fost un filozof german în perioada iluminismului de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Critica rațiunii pure”. Kant, credea că anumite tipuri de acțiuni (inclusiv crima, furtul și minciuna) erau absolut interzise. Acest lucru e valabil și în cazurile în care acțiunea ar aduce mai multă fericire decât alternativa. Teoria lui Kant este un exemplu de teorie morală deontologică. Conform acestor idei și teorii, corectitudinea sau greșeala acțiunilor nu depinde de consecințele lor, ci de faptul dacă ne îndeplinesc datoria. Așadar, el credea că există un principiu suprem al moralei pe care îl numește Imperativul categoric. Acesta determină care sunt datoriile noastre morale.
La fel, Kant a afirmat că conceptele de timp și spațiu, precum și cauză și efect, sunt esențiale pentru experiența umană. De asemenea, susținea că înțelegerea noastră despre lume este transmisă numai de simțurile noastre. Nu neapărat de cauzele subiacente ale fenomenelor pe care le observăm.
2. Niccolo Machiavelli (1469–1527)
Diplomatul italian Niccolo Machiavelli este cunoscut mai ales pentru lucrarea „Principele”. Este un manual pentru politicieni fără scrupule care a inspirat termenul „machiavelism” și și-a făcut cunoscut autorul drept „tatăl teoriei politice moderne”. Cele mai importante lucrări ale sale au descris parametrii conducerii efective, în care pare să se pledeze pentru conducere prin orice mijloace care păstrează puterea. Deși se observă că Machiavelli însuși nu a trăit conform acestor principii, această filozofie „machiavelică” este adesea văzută ca un șablon pentru tiranie și dictatură, chiar și în zilele noastre.
3. Friedrich Nietzsche (1844–1900)
Friedrich Nietzsche a fost un filozof și critic cultural german care a publicat intens în anii 1870 și 1880. În timp ce majoritatea contemporanilor săi priveau spre sfârșitul secolului al XIX-lea cu un optimism neînfrânat, încrezători în progresul științei și ascensiunea statului german… Nietzsche și-a petrecut viața înfruntând o criză fundamentală de valori. Scriind pe o gamă enormă de idei și subiecte, de la istorie, religie și știință la artă, cultură și tragediile din Antichitatea greacă și romană, Nietzsche a scris cu un spirit sălbatic și o dragoste de ironie. Esențială pentru perioada lui Nietzsche este acutizarea crizei nihilismului. Este o idee de bază că tuturor lucrurilor le lipsește sensul, inclusiv viața însăși. Această idee în special rămâne o componentă importantă a mișcărilor existențialiste și suprarealiste care au urmat.
4. Jean-Paul Sartre (1905–1980)
Jean-Paul Charles Aymard Sartre este unul dintre cei mai importanți filozofi din toate timpurile. În ciuda muncii sale care a acumulat un decalaj considerabil de-a lungul anilor, teoriile sale despre existențialism și libertate își consolidează locul printre cei mai influenți filosofi occidentali ai secolului XX și nu numai. El consideră că odată ce devenim conștienți de noi, trebuie să facem alegeri – alegeri care ne definesc chiar „esența”. Teoria existențialismului lui Sartre afirmă că „existența precede esența”. Adică dăm sens vieții noastre doar prin existență și acționare într-un anumit mod. Potrivit lui, nu există un plan fix pentru modul în care ar trebui să fie o ființă umană. Prin urmare, sarcina de a ne defini pe noi înșine și, prin extensie, umanitatea, cade direct pe umerii noștri.
Credincios în școala de gândire marxistă, Jean-Paul Sartre a susținut banii drept singurul factor care restricționează libertatea unei persoane. Nevoia de bani, a argumentat el, este scuza pe care o dau oamenii atunci când renunță la ideea de a explora alegeri de viață neconvenționale. Sartre a fost un adversar vocal al capitalismului și a participat la mai multe proteste pariziene împotriva sistemului.
5. René Descartes (1596–1650)
René Descartes a fost un matematician creativ de prim ordin, un important gânditor științific și un metafizician original. În metafizică, el a oferit argumente pentru existența lui Dumnezeu. A arătat că esența materiei este extensia și că esența minții este gândul. Savanții sunt de acord că Descartes recunoaște cel puțin trei idei înnăscute: ideea existenței lui Dumnezeu, ideea minții (finite) și ideea corpului (nedefinit). În scrisoarea către prințesa Elisabeta, din 21 mai 1643, include o a patra: ideea unirii (a minții și a corpului). Cunoscută sub numele de dualism cartezian (sau dualism minte-corp), teoria sa cu privire la separarea dintre minte și corp a influențat filozofiile occidentale ulterioare.
Sperăm că informația enumerată ți-a propus noi teme pentru meditare și a așezat universul și condiția umană într-o nouă lumină pentru tine. Iar pentru că filosofia nu poate fi cuprinsă doar în câțiva reprezentanți și idei, accesează pagina noastră de Facebook sau Instagram pentru a împărtăși și alte cunoștințe despre filosofie pe care le deții sau chiar află altele de la noi.
Reporter Youth.md: Vașciuc Cristina
No Comment