Alături de cuvinte // Dorina Dănilă – profesoară de limba engleză


E important să-ți împlinești visurile, nu toate, ca mai apoi să ai la ce visa.

Dorina Dănilă

Niciodată nu m-am gândit la altă profesie, întotdeauna mi-am dorit asta

Calea mea în a preda a început când eu eram mică și mă jucam cu păpușile. Păpușile erau ascultătoare și de aceea, bineînțeles, profesia îmi părea extraordinară. Părinții au fost și sunt profesori. Asta am văzut și asta am preluat.

A fost o tentativă ca după clasa a XI-a să aplic la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, dar cred că întâmplarea nefericită de a nu fi acceptată, care pe moment m-a făcut nefericită, s-a transformat în una total fericită pe parcurs. Niciodată nu m-am gândit la altă profesie, întotdeauna mi-am dorit asta.

Voiam să merg la jurnalism, pentru că îmi plăcea să comunic cu oamenii, eu puteam compune, puteam să vorbesc. Avem potențial și știu asta. Îmi plăcea cum arată jurnaliștii, îmi plăcea cum vorbesc, cum se exprimă și în general, îi consideram niște persoane supranaturale când îi vedeam la diferite reportaje luate în situații extreme. Îmi părea că sunt curajoșii curajoșilor. Ulterior m-am convins că nu e chiar așa și că există profesii mult mai periculoase.

Am știut ce să fac, ca și copilul care se naște și respiră din prima

A început calea mea în a preda la nici 22 de ani. La început simțeam o frică mare și desăvârșită. Mă întrebam „Cum o să fac, cum o să apar în fața copiilor, ce-o să fac? … facultatea mă învață una, când vin în fața copiilor e cu totul altceva”, dar când am venit aici în liceu și am fost pusă chiar din primele 20 de minute în fața clasei de elevi, totuși am știut ce să fac, ca și copilul care se naște și respiră din prima.

Mereu am crezut că a fost un cadou al sorții

Îmi aduc aminte ca și azi cum am pășit pentru prima dată în școală. De ziua mea de naștere, în luna septembrie am fost sunată de actualul director. Am dat un număr de telefon pentru orice eventualitate. M-a sunat la 7 dimineața și mi-a spus că trebuie să fiu la ora 8 la liceu, timp record pentru mine. Locuiam departe, am venit într-un suflet. Peste 10-15 minute m-au trimis în clasa a VII-a, pentru că ei aveau nevoie urgentă de profesori. M-am pomenit în fața unei clase de copii fără manual, fără obiective, fără plan de activitate. Am venit nepregătită pentru lecție. Am venit ca să văd situația. La a doua lecție am devenit mai curajoasă și deja a doua zi am intrat în ritm. M-am pregătit. Am avut momente în care mă pregăteam foarte mult de lecții, ore întregi, dar țin minte prima zi, pentru că a fost ziua mea de naștere. Mereu am crezut că a fost un cadou al sorții.

A fi profesor înseamnă tot, un întreg din profesii mici luate împreună

A fi profesor înseamnă să fii dedicat, înseamnă să dorești să descoperi și să transmiți licărire. A fi profesor înseamnă uneori și nopți nedormite, mai ales atunci când avem vreo activitate sau vreo lecție deschisă, acolo sunt foarte mari emoții. Eu fiind o perfecționistă vreau mereu să-mi ating obiectivele și să fie totul bine. Atunci procesul devine puțin mai complicat, dar după asta câtă plăcere sufletească și câtă liniște obțin. Nu se compară cu nimic.

Noi putem fi și jurnaliști, noi putem fi și medici, manageri, organizatori. A fi profesor înseamnă tot, un întreg din profesii mici luate împreună.

Lumea profesorilor, e o lume a noastră, individuală în care noi trăim, lucrăm, ne plângem, suntem fericiți

Îmi place la nebunie să văd strălucirea din ochii copiilor care au înțeles și mai ales dacă implementează experiența în propria viață. Mă bucură ideea că contribui la formarea și educarea copiilor. De aceea tind spre a fi un exemplu pe cât se poate de bun. Copiii sunt ca bureții, absorb tot.

Îmi place când elevii sunt comunicabili și prietenoși cu profesorii. Îmi place să fiu severă și autoritară, dar nu în măsura în care îmi place să fiu prietenoasă. Îmi place că este lume deșteaptă și inteligentă în jur, comunic cu oamenii care știu că mă reprezintă. În general, lumea profesorilor, e o lume a noastră, individuală în care noi trăim, lucrăm, ne plângem, suntem fericiți.

Dacă nu iese cum doresc, mă simt neîmplinită

Mă supără să știu că elevii care au potențial, nu și-l folosesc la maxim. Încerc să-i conving, să le arăt că pot, dar cred că aici este important să fie încurajare din două părți. Atunci când vine doar din a mea, ceva nu merge.

Când planific o activitate tind să implic cât mai mulți elevi din clasă. Folosesc metode interactive, pentru că sunt mulți copii care nu se pot baza doar pe formula scrisă pe tablă, de aceea e necesar să folosesc mai multe metode de predare. Mă blamez atunci când copilul nu înțelege și nu este mulțumit de sine.

Fericirea de profesor depinde, în primul rând, de viața lui în afara școlii.

Școala nu este doar despre exerciții și predare, mai sunt și lucruri mici, cotidiene

În activitatea mea profesională au existat extrem de multe momente frumoase, care creează un moment maaaare plin de toate. Școala nu este doar despre exerciții și predare, mai sunt și lucruri mici, cotidiene, acestea și sunt momentele care rămân a fi în amintire pe tot parcursul vieții. Poate nu voi ține minte cum am explicat Prezentul Simplu, dar gluma unui copil cu siguranță. Fiecare generație de copii pe care am avut-o a fost frumoasă în felul ei, poate datorită vârstei pe care am avut-o. Una e să percepi o generație la 27 de ani, și alta după 18 ani de experiență.

Întotdeauna trebuie să simți capacitatea copilului de a asimila informația

Orice profesor trebuie să aibă un ceva ascuns. Un talent, care necesită a fi dezvoltat. Trebuie să țină cont de creativitate. Copilul nu poate să se transforme într-un robot. O greșeală din partea profesorilor este transformarea lecției într-un monolog plictisitor. Un matur se plictisește peste ceva timp, dar copilul în general. Întotdeauna trebuie să simți capacitatea copilului de a asimila informația și dacă este scăzută te mai oprești din avântul pedagocic, ca să continui. De multe ori e importnat nu ce spune profesorul, dar cum o spune.

Dorina Dănilă este profesoară de limba engleză în Instituția Publică Liceul Teoretic „Ion Creangă”.

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de FacebookInstagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Text – Alexandra-Luiza Popov, redactor youth.md.

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous Fii voluntar/ă în cadrul inițiativei „Moldova for Peace”
Next Concurs de picturi și desene cu genericul „Zero Discriminare”
Youth.md
About the author

Youth.md

No Comment

Leave a reply

Apreciază articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × 4 =