Cât de multe poți găsi într-o carte! O listă de capodopere care cer să fie citite

Sigur, Netflix e distractiv, și rețelele de socializare te tentează mult, dar ce zici de o carte? Acum, mai mult ca niciodată, avem prea multe de făcut, și parcă totuși nimic. Ar putea fi ceva mai trist să vezi primăvara trecând de la fereastră? Dar dacă stai și te gândești un pic – acum e în sfârșit momentul pentru a începe să mai tai din lista ta To do și să încerci ceva nou.

O carte e ca un prieten

Când a fost ultima dată când ai luat o carte în mână (înafară de cele de școală)? Parcă nu mai e nimic interesant, iar de clasice s-au săturat puțin cu toții. Lectura joacă un rol important în viața adolescentului, și nu spun asta doar pentru că o spun toți ceilalți.

Într-adevăr, este dovedit că personalitatea individualului, felul lui de a gândi și opinilile lui se schimbă după citirea unei cărți. Indiferent de preferi să îți însemni citatele preferate direct în carte, sau să folosești un carnet; infiderent de preferi cărțile tradiționale sau e-book-urile; trebuie să fie o carte ce te-a marcat; o carte ce îți vine în minte atunci când cineva te întreabă: “Ai o carte ce mi-ai putea recomada”?

Iată de ce, acest articol a fost gândit special pentru tine, ca de la cititoare la cititori, cu cărți ce cu sigurață îți vor plăcea mult.

Eliza și monștrii ei a Francescăi Zappia este o altă carte care are atmosferă asemănătoare Fangirl, a Rainbow Rowell. Acesta explorează viața fetei cronice ignorate și nedeclarate, care își trăiește viața mai mult ​​offline.

Eliza Mirk nu are prieteni. Fără prieteni din viața reală, adică. Toți sunt cei online și toți o citesc un webcomic uimitor de faimos, Marea Monstruoasă Nimeni în afară de familia ei nu știe că este LadyConstellation – creeatoare însăși – lucru care ea ar prefera să rămână ascuns. Eliza și monștrii ei e o carte minunată, și mai ales pentru că aduce în dicuție cum e să ai anxietate. Descrierile sunt atât de exacte, ai impresia că ești tu în pielea Elizei.

Frances a fost întotdeauna o mașină de studiu cu un singur obiectiv – universitatea de elită. Nimic nu va sta în calea ei: nici prieteni, un secret vinovat sau cea care este cu adevărat. Dar când îl întâlnește pe Aled, geniul timid din spatele podcastului ei preferat, descoperă o nouă libertate. Pentru prima dată, experimentează adevărata prietenie; frică să fie ea însăși. Apoi podcastul devine viral, iar această încredere fragilă este ruptă.

Romanul captivant al lui Alice Oseman este, la baza lui, o poveste despre prietenie și despre adevar. Oseman surprinde perfect cum este când întâlnești un prieten care simți că te înțelege. Interesant și unic pentru acest gen, această relație nu se transformă în romantism. Personajele secundare, inclusiv mama lui Frances, sunt, de asemenea, incredibil de bine gândite, autentice și complexe. Iată de ce sunt sigură că Radio Silence va fi pe placul multora.

Dincolo de personaje, care sunt absolut splendide, orice cititor adoră lumea creată de Leigh Bardugo. Fiind o continuare a seriei Grișa, este de așteptat ca Banda celor șase ciori să aibă elemente comune cu aceasta. Deși ambele serii au loc în același univers, povestea din seria Grisha e una despre discriminare și teamă, despre izolare și luptă pentru schimbare; și despre o tânără care își găsește locul în lume refăcând-o din temelii. E o serie plină de magie și de supranatural.

Seria Banda celor șase ciori e o serie destul de diferită. Aceasta e despre cele mai întunecate fațe ale omenirii, dar și despre prietenie și camaraderie. Despre înșelăciune, furt, minciună, dar și despre sinceritate și deschidere. E despre oameni și relațiile dintre ei, pe un fundal plin de scursuri, dar și de personaje minunate. Dacă n-ar fi personajele Grisha care să lege cele două lumi, aproape că ai crede că sunt universuri paralele. Dar nu sunt, și asta e fascinant, pentru că Banda celor șase ciori extinde mult mai mult lumea din seria Grisha, trece peste granițe și te ajută să înțelegi mult mai bine cum arată restul locurilor și cum se raportează ele la magie.

Îți voi da Soarele, cel de-al doilea roman al talentatului Jandy Nelson, este relatată din perspectivele alternative ale gemenilor adolescenți; un băiat și o fată numiți Noah și Jude, fiecare dintre ei povestind dintr-o altă perspectivă accidentul care le-a schimbat pentru totdeauna viața. La un oarecare nivel, cartea este despre dualitate: în timp ce Jude și Noah se confruntă cu cine va merge la o școală de artă de prestigiu și va trăi pentru atenție și aprobare și chiar; pentru o perioadă scurtă de timp; afecțiunile aceluiași băiat; fiecare narator se luptă să devină întreg, pentru a nu fi altceva decât doar jumătate din unul.

Deși Nelson prezintă relația dintre gemeni, unitatea lor, la fel de reconfortantă, dar și claustrofobă; contribuind poate la senzația tensionată, aproape fără suflare a cărții. Unul dintre jocurile lor preferate este să împartă lumea între ei, alegând și negociind soarele sau copacii sau oceanele. Există și partea că lumea nu este pur și simplu suficient de mare pentru amândoi. Mai târziu, pe măsură ce Jude și Noah schimbă identitățile, rolurile de familie și chiar părinții preferați, ei se confruntă cu eșecul dicotomiilor, absolutelor morale. Bine și rele, ciudate și normale – etichetele opoziționale nu își pot descrie sau defini experiențele, iar cartea ne face să vedem pluralitățile care sunt peste tot.

Ne confruntăm cu misterele, fiecare în felul nostru iar unii dintre noi ajungem să plutim pe unul dintre ei și să-l numim acasă.

Jandy Nelson

Această carte este uimitoare, palpitantă și adorabilă – toată lumea ar trebui să o citească. Carry On este povestea lui Simon Snow, „Cel ales” și a colegului lui de cameră Baz. Simon și Baz ne-au fost prezentați pentru prima dată de Rowell în Fangirl sub forma unor extrase din cărțile lui Cath. Povestea a pornit lent, recunosc, cu un Simon confuz obsedat de un dispărut Baz, dar, odată ce veți intra în ea, nu o veți putea să-o dați jos. Rainbow Rowell are ceva pentru personaje complet formate și cu presonalități minunate.

Carry On, însă, are avut personajele uimitoare pe care le așteptați, împreună cu un complot imprevizibil, captivant și o lume cu totul nouă, de care o să vă îndrăgostiți. Cartea este scrisă din mai multe perspective alternative, în mare parte Simon și Baz, dar și prietenii lui Simon – Penelope și Agatha. Baz este cu adevărat un personaj enigmatic și fără prea multă informație, mai ales la început, deoarece auzim despre el doar de la Simon. Sosirea lui Baz marchează partea în care povestea începe cu adevărat.

Această carte, în ochii mei, este o desăvârșită perfecțiune. O poveste spusă din perspectiva lui Ari, un băiat liniștit care s-a micșorat în interiorul său; în timp ce a crescut în jurul unui frate în închisoare despre care nu știe nimic; o mamă în negare și un tată bântuit de război. Asta până vine Dante. Dante – articulat, inteligent, grijuliu. Opinia sa diferită asupra lumii îl schimbă pe Ari, întrucât se formează o prietenie neobișnuită.

În esență, această carte este o carte de amintiri, strânsă nu doar în formă de jurnal, ci într-o perioadă de timp, uneori scurtă, altele mai lungi. Este atât de genial scrisă, iar prietenia lui Ari și Dante este neașteptată, dar părea doar să funcționeze. S-au certat, s-au înnebunit unul pe celălalt, dar au reușit mereu să tragă piesele înapoi în alte feluri decât să spună „scuze”. Benjamin Alire Sáenz este exemplul perfect de a arăta, a nu povesti.

Reporter: Daniela Panico

Mai multe recomandări si sfaturi găsesti în categoria Biblioteca.