Youth.md dă startul unei serii de articole care au scopul de a valorifica muzica clasică și de a încurajara tinerii muzicieni moldoveni să investească în visul lor.
Dorim să punem în lumină istorii ale tinerilor muzicieni care au în palmares deja nenumărate premii, dar al căror talent nu e cunoscut de cei de vârsta lor.
Prima protagonistă a acestei serii este Olivia Croitoru, care activează în lumea muzicii clasice în calitate de:
- violonistă în Fundația de Caritate “Arta Vie” din 2017-2019, fondator – Alexandra Conunova;
- fostă solistă în cadrul Festivalului Internațional ”Regina Vioara”, sub bagheta dirijorală a maeștrilor: Steven Huang, Alexandru Ganea, Vasile Goia;
- membră a Moldovan National Youth Orchestra și a Orchestrei Române de Tineret.
Olivia a obținut următoarele titluri:
– laureată a premiului 1 la Concursul Internațional “Eugen Coca” (R. Moldova);
– laureată a premiului 2 la Concursul Internațional “Dobrin Petkov” (Bulgaria);
– laureată a premiului 1 la Concursul Național ”Paul Constantinescu” (România);
– laureată a premiului 2 la Concursul Internațional de Violoniști ”Prof. Nedyalka Simeonova” (Bulgaria);
– laureată a premiului 3 și medaliei de bronz la Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți ”G. V. Sviridov” (Rusia).
La ce vîrstă ai creat o pasiune pentru muzică și în special cine sunt cei care te-au inspirat să alegi o carieră în acest domeniu?
C.O.: Probabil aveam 5 ani când am auzit pentru prima oară o vioară, era a verișoarei mele. Cu toate că deja aveam un pian acasă, anume vioara a trezit în mine un interes deosebit, iar până a merge să mă înscriu la o școală de muzică încercam să cânt mereu la ceea, ce vedeam pe atunci ca o vioară: andrelele de împletit ale mamei.
Poate că dragostea față de muzica clasică s-a născut din frageda copilărie când foarte des împreună cu mama ascultam muzica lui Bach sau Beethoven. Încă de mic copil am înțeles că asta e ceea ce îmi doresc să fac și niciodată nu am avut momente de confuzie.
Care ți-a fost punctul de pornire și drumul spre performanțele pe care le-ai atins în cariera ta?
A fost o cale lungă, deloc ușoară, dar mereu am făcut acest lucru cu multă dăruire și am mers înainte cu ambiție.
-Olivia Croitoru
Eu aveam 8 ani și sora mea 10 când am mers împreună (fără ca mama să știe apropo) să ne înscriem la Școala de Arte din s. Cărpineni, satul de baștină a mamei. Acolo a început totul. Am făcut primii ani de vioară sub îndrumarea profesoarei Galina Baraboi, căreia țin să îi mulțumesc foare mult pentru efortul depus și primii pași spre lumea măreață a muzicii.
La 11 ani am devenit laureată a Concursul “Antonina Lucinschi”, ce se desfășoară anual la Chișinău, iar după acest concurs am fost menționată de regretatul compozitor Boris Dubosarschi și am primit propunerea de a-mi continua studiile la Liceul Republican de Muzică “Ciprian Porumbescu”, în clasa profesoarei de vioară Galina Buinovschi, maestru în artă, Cavaler al Ordinului Republicii. Aici am acumulat bazele muzicii și m-am format nu doar ca violonistă, dar și ca personalitate. În această perioadă am participat la multe concerte, concursuri și proiecte muzicale.
Cum privești atitudinea oamenilor din țara noastră, care nu apreciază arta la adevărata ei valoare?
C.O.: Este foarte important să conștientizăm valoarea și rolul culturii pentru societate. Anume arta poate fi o cheie pentru soluționarea problemelor existente. Eu cred că în țara noastră oamenii sunt prea preocupați de problemele lor financiare, întrucât uită că și sufletul are nevoie de hrană.
Sălile goale la concerte sau spectacole ne vorbesc despre lipsa educației în masă. Consider că schimbările încep de la fiecare în parte. Eu, în calitate muzician, îmi doresc nespus de mult ca interesul oamenilor pentru muzica clasică să crească!
Care sunt obstacolele pe care le-ai întîmpinat în această meserie?
C.O.: La prima vedere, de fapt, ți s-ar părea că profesia de muzician nu are nici un dezavantaj, atâta e de frumoasă și încărcată de o paletă deosebită de emoții, dar intervine un paradox. Ești mereu în capsula ta de muzician, ceea ce ar trebui să te mențină constant fericit, dar e dificil.
A fi muzician nu e atât o profesie, cât un destin – nici în weekend, nici în vacanță nu te poți separa de ea. Și dacă vrei să fii un muzician profesional, ești nevoit să sacrifici din timpul tău liber, timpul petrecut cu oamenii dragi. Trebuie să sacrifici din zilele în care simți că încă nu te-ai recuperat totalmente după o gripă sau astăzi ai dori să dormi mai mult, dar nu poți, pentru că urmează să te sacrifici muzicii și sarcinilor ce așteaptă să fie îndeplinite. Și toate aceste clipe devin dumnezeiești dacă îți place ceea ce faci. Pentru aceasta e foarte important ca un muzician să iubească nu doar muzica, ci și lucrul intensiv, ce trebuie executat zilnic, conștient și cu dăruire de sine.
Ce artiști și ce muzică asculți și recomanzi tinerilor care ne urmăresc?
C.O.: Eu ascult muzică diferită, de la Bach la Jacob Collier.
Desigur, muzica clasică ocupă locul întâi în playlist-ul meu, dar îmi plac și alte genuri precum jazz, blues, r&b și romanian folk. Dimineața pot asculta Brahms, la amiază – Stevie Wonder și seara – Maria Tănase. Totul depinde de dispoziția pe care o am. Ceea ce însă le unește pe toate – calitatea.
Gustul muzical este foarte important. El trebuie cultivat cu grijă. Muzica ar trebui să ocupe un loc semnificativ în procesul de educație al unei personalități. Suntem generația care trăiește în lumea internetului de mare viteză, putem descărca orice și s-ar părea că asta e cheia. Într-un telefon de mărimea unui buzunar poți avea accesul nelimitat la biblioteca de muzică din întreaga lume, asta e chiar uimitor! Însă lucrurile stau altfel, muzica a început să se devalorizeze. În zilele noastre muzica e peste tot: în transport, pe stradă și în cafenea și de cele mai multe ori, vorbim despre o muzică comercială. Videoclipul pieselor a început să fie mai important decât însuși conținutul!
Vin cu o singură recomandare, pur și simplu filtrați cu grijă ceea ce urmează să ascultați! Informați-vă, citiți despre muzică, mergeți la concertele de muzică de calitate! Cine o face deja, vă salut cu drag!
Reporter: Camelia Damian
No Comment