Continuăm campania ”FareFotball” (FareNetwork) cu un nou articol despre altă tânără pasionată de jocul cu mingea. Irina Topal are 22 de ani și este originară din Chișinău. Povestea ei de dragoste legată de fotbal începe o dată cu practicarea fotbalului alături de băieții din curte. ”Am început să joc fotbal încă în curte cu băieții. La 11 ani verișorul mi-a propus să merg cu el la un antrenament. ”
Irina este o adevărat microbistă, urmărind de mică cu mare plăcere și atenție meciurile la care jucau echipele ei favorite. ” Mereu mi-a plăcut mingea de fotbal! Într-o seară mă uitam cu tata la un meci de fotbal. Juca Barcelona, echipa mea favorită! M-a impresionat din start jucătorul Leo Messi, ce dribling, ce șut avea! Din acel moment mi-am spus că vreau să ajung să joc ca Leo!”
Eroina noastră a dat dovadă de ambiție, deoarece într-o perioadă scurtă de timp a reușit să ocupe o poziție foarte importantă în echipă. ”La moment sunt mijlocaș central, dar sunt situații când joc și pe alte posturi în teren. Totul depinde de cum decide antrenorul, ce sistem de joc avem și contra cărei echipe jucăm.”
Irina a contat mereu pe sprijinul și încrederea pe care i-au oferit-o părinții. Chiar dacă la început reacția lor a fost una diferită, aceștia nu au ezitat nici o clipă să o încurajeze . ”Mama a fost un pic mirată când i-am spus, dar până în ziua de astăzi mă susține, la fel și tata. Iar pe prieteni nu i-a mirat cu nimic alegerea pe care am făcut-o, deoarece mereu am jucat fotbal împreună.”
Prima experiență în orice domeniu rămâne o amintire memorabilă.
Această regulă se aplică și în cazul Irinei. Încă își amintește cu mândrie cum a fost acceptată în echipa de fotbal: ”La primul antrenament mama m-a dus. A fost echipa de fotbal ”Steaua Ciocanei” . Primul antrenor, Boris Cojocaru, căruia îi mulțumesc enorm a fost cel care mi-a permis să joc char daca sunt fată. A fost greu la început. La primul antrenament toți băieții se uitau urât la mine și nici unul nu dorea să joace alături de mine. Până la urmăm-am luat în mâini, am început să alerg, să recuperez mingea, să îi driblez pe băieți. Astfel am marcat primul meu gol! Și astăzi îmi aduc aminte de zâmbetul antrenorului, care la sfârșit mi-a înmânat echipamentul și mi-a zis: ”Bine ai venit în familia noastră!”
Cu toate că este o sportivă excepțională, Irina nu a putut, din păcate, să nu treacă prin accidentări grave care i-au afectat cariera.”Cel mai greu în orice sport este să treci peste accidentări! Am fost și eu accidentată și nevoită să fiu operată la genunchi. Înțelegeam că voi lipsi de la antrenamente și o să am nevoie răbdare ca sa-mi revin în formă. Datorită încurajărilor părinților și prietenilor, dar și a dorinței mari de a continua să joc fotbal, am căpătat putere pentru a depăși durerile. ”
A fost greu, dar nu imposibil!
Momentan Irina joacă în România, în cadrul echipei ”FC Universitatea Galați”. Marele ei vis este să joace în cluburi mari din Europa, să ajungă pe terenul Camp Nou din Barcelona. ”Pentru a-mi îndeplini visele trebuie să lucrez foarte mult! Ceea ce fac în fiecare zi, la fiecare antrenament este să nu mă opresc aici. Vreau să devin din ce în ce mai tare!”
În final, fotbalista nu ezită să ofere câteva sfaturi care vin în susținerea domnișoarelor ce își propun să se inițieze în fotbal.
Fiecare om are dreptul la alegere! În viață trebuie să faci ce-ți dorește inima, ceea ce iubești, indiferent de părerile altora! ȘI FETELE JOACĂ FOTBAL, NU DOAR BĂIEȚII!
” Mult curaj și baftă!”
Multă forță, răbdare și ambiție îi dorim Irinei pentru a-și materializa scopurile. Sperăm că vom auzi cât mai curând despre activitatea acesteia la nivel internațional!
Reporter: Adelina Micleusanu
No Comment