Descoperă motivele principale din spatele popularului serial Netflix “The Queen’s Gambit” alături de Youth.md.
The Queen’s Gambit este o miniserie bazată pe romanul omonim al lui Walter Tevis din 1983.
Drama începe în perioada anilor ’50, ’60 și urmărește viața lui Beth Harmon (Anya Taylor-Joy), o copilă orfană care își divulgă capacitățile geniale și se ridică în vârful lumii șahului în timp ce înfruntă dependența de droguri și alcool.
Pe lângă impactul reflexiv pe care îl impune serialul, internauții au remarcat o serie de strategii psihologice:
Suntem rezistenți.
Ființele umane sunt capabile să supraviețuiască celor mai cumplite circumstanțe. Putem chiar să prosperăm după o eventuală vindecare. Protagonista Beth Harmon, trebuie să depășească moartea mamei sale biologice, moartea mamei adoptive și propria dependență severă. În ciuda acestui fapt, Beth se ridică în vârful lumii șahului pentru că este ambițioasă și refuză să renunțe la visul ei de a deveni campioană mondială la șah.
Avem nevoie de mentori.
La vârsta de 9 ani, Beth își confesează interesul pentru șah domnului Shaibel, un custode la orfelinat. Ar fi putut să o evite, dar, în schimb, el o învață jocul și este primul care îi recunoaște genialitatea. Mentoratul lui Shaibel este cheia călătoriei eroice a lui Beth. Așadar, nu numai că avem nevoie de mentori, însă suntem responsabili și pe ceilalți să îndrumăm.
Genialitatea este o muncă grea.
Desigur, Beth are un talent natural prodigios. Dar există numeroase scene în The Queen’s Gambit care evidențiază obiceiul lui Beth de a citi cărți despre șah și de a practica jocul ore întregi în fiecare zi. Succesul nu se întâmplă pur și simplu. Eroul fiecărei povești trebuie să posede disciplină, răbdare și efort pentru a reuși și asta doar după ce a experimentat mai întâi numeroase eșecuri.
Eroii sunt persoane defecte.
Ființele umane tind să-și idealizeze eroii, așteptându-se ca aceștia să fie perfecți în toate privințele. Am observat, însă, că eroii pot fi deficienți, tulburați și suferinzi, la fel ca fiecare persoană. Beth Harmon exteriorizează furie, anxietate și probleme de intimitate. De asemenea, este închisă din punct de vedere emoțional. Ceea ce îi diferențiază pe eroi, însă, este capacitatea lor de a se transforma și de a-și asuma propria lor creștere personală.
Eșecul este obligatoriu.
Chiar dacă Beth era un geniu al șahului, tot pierde meciuri – cu Benny Watts și de două ori cu Vasily Borgov, campionul mondial. Aceste pierderi o umilesc, iar ea folosește această înfrângere pentru a lucra și a studia mai mult strategiile de șah. Eșecul nu-i oprește călătoria; îl alimentează.
Boomerangul existențial.
În concluzie, The Queen’s Gambit o elucidează pe Beth câștigătoarea Campionatului Mondial. În loc să se bucure de lumina reflectoarelor, prima acțiune a lui Beth este să se amestece printre cetățenii ruși obișnuiți care seamănă cu domnul Shaibel. Cu alte cuvinte, s-a întors „acasă”. Beth conclude cu un meci împotriva unui domn modest, în etate pe care îl ghidează strategic, la fel cum a fost îndemnată și ea la începuturi.
Toate aceste adevăruri psihologice fac ca The Queen’s Gambit să nu fie doar impresionant, ci să ne valideze și să ne înălțe. Naratiunile bune construiesc raționamentul despre cum să depășim divergențele existentiale și ne ajută să devenim cei mai buni noi.
Reporter Youth.md: Valeria Rotari
No Comment