Mediul în care locuim ne influențează multe aspecte ale vieții: exercită presiune asupra deciziilor noastre, ne oferă mai multe sau mai puține oportunități de dezvoltare și ne poate schimba însăși calea. Tindem să credem că mediul, fie el mai mult sau mai puțin favorabil, reprezintă, de fapt, un factor decisiv în viața noastră și nu este vorba doar despre familia în care suntem educați, ci și despre comunitatea în care viețuim.
Credem că pentru elevi, atât mediul urban, cât și cel rural, poate fi favorabil pentru dezvoltare, de aceea ne-am propus să vorbim cu câțiva elevi din Chișinău și dintr-o localitate rurale, rugându-i să-și descrie o zi obișnuită din viață, pentru a vedea dacă există totuși un contrast între viețile lor și cât de mult influențează mediul în care locuiesc asupra dezvoltării lor personale.
Max Roșca este elev în clasa a XI-a la L.T. „Mircea Eliade” din Chișinău. La vârsta la care se află, tânărul cunoaște deja limba franceză, rusă și engleză, iar în prezent învață limba daneză. Max a făcut dezbateri academice timp de un an jumate. Îi plac batonașele din cereale și hiking-ul.
„O zi obișnuită din viața mea se începe la 7:15, când în cameră răsună alarma – „Dream On” de Aerosmith. Cântecul începe să-mi provoace o stare de aversiune. Diminețile l-au transformat într-un element de tortură.
Mă trezesc la 7:40, isteric, rugându-mă lui Dumnezeu să nu dau ochii cu directorul, din cauza că voi întârzia. Iau micul dejun în grabă și ies din casă. Timp de 20 de minute, cât circul cu troleibuzul, citesc câteva pagini. La 8:25 ajung la școală. Finalizez orele la 14:05.
La 14:30 ajung la ONG-ul Promo-LEX. Fac voluntariat aici de câteva luni. Acum sunt implicat în monitorizarea procesului democratic din Republica Moldova. Promo-LEX este o organizație în care activează circa 30 de avocați. Monitorizează respectarea drepturilor omului și procesele democratice. În prezent sunt implicat în cadrul unui proiect în care monitorizez discursul instigator la ură din mass-media locală. Fac asta pentru a capătă experiență pentru viitoarea mea profesie din domeniul juridic.
La 16:00 închei activitatea pe azi și mă îndrept spre un centru de studiere a limbilor străine. Mă pregătesc pentru testul TOEFL. Pe drum trec pe la supermarketul din apropiere să-mi iau niște cereale.
La 17:30, când încep cursurile de engleză, mă prezint pentru a vedea, ca de obicei, cum proful întârzie. Urmează să aflu metode noi, care m-ar ajuta să acumulez un punctaj maxim la test.
La 19:00 mă întâlnesc cu un prieten cu care decidem să mergem să luăm masa. Pe lângă mâncare, îmi comand și o cafea, pentru că știu că va trebui sa ramân treaz noaptea ca să învăț la franceză.
La 21:00 ajung acasă. Îmi văd familia pentru câteva clipe. Mă închid în cameră, pun muzică și încep a învața la franceză.”
Victor Luca, de asemenea, trăiește în Chișinău, are 17 ani și învață la CEEF.
„De dimineaţă, de obicei, mă trezesc la ora 8-9, întrucât sunt anul II la colegiu şi am lecții după-amiază. După ce mănânc şi îmi fac igiena de dimineață, îmi termin temele. Dacă le-am terminat deja, atunci privesc un serial sau citesc, dar asta mai rar.
Mă pornesc la colegiu cu 30-40 de minute înainte de începerea lecțiilor, ajung în decurs de circa 20 de minute. De obicei, îmi iau ceva de mâncare de la magazin sau merg la cantină, după pauza mare sau după lecția pe care o am în cămin.
După lecții plec acasă, dacă nu avem vreo activitate cu grupa, cu cei din consiliul elevilor sau cu liga tineretului (clubul de turism, unde am şedință joi). Totuși, când avem vreun proiect, ne întâlnim de mai multe ori. Deseori, după lecții nu plec imediat acasă, dar petrec timpul cu vreun prieten.
După ce ajung acasă, mă odihnesc un pic, apoi fac temele, sau mă odihnesc mai mult, depinde de ora la care încep lecțiile a doua zi.”
Felicia Dragan are 15 ani și învață la Liceul Teoretic „Nicolae Casso” din Chișcăreni. Muzica și pictura sunt două dintre pasiunile Feliciei. Ea afirmă că simte și trăiește prin muzică, iar cărțile și lectura îi oferă doza de inspirație pentru muzică.
„De ceva timp obișnuiesc să mă trezesc foarte devreme, între 5:30 și 6 dimineața. În acest timp îmi verific rețelele de socializare, îmi creez ținute imaginare, pe care aș putea să le port în acea zi, și îmi fac și un plan al zilei, tot în minte.
După ce cea mai puternică alarmă care poate exista, adică mama, vine și-mi spune un bună dimineața cald, merg la baie, îmi fac rutina de dimineață. Apoi, încerc să mă aranjez cât de puțin, ca sa arăt a om. După, urmează controverse cu mama despre felul în care mă îmbrac, mereu îmi spune că nu sunt îmbrăcată destul de gros. Când ajungem la un compromis, îmi pot lua rucsacul, căștile, telefonul și cel mai important – bicicleta – și să ies în aerul proaspăt al dimineții.
Pe drum ascult în căști fie muzica preferată, fie cărți audio. La școală ajung cu bicicleta în mai puțin de 15 minute. Salut colegii, profesorii. La unele ore ascult și învăț, devorez materialul, pentru că îmi e interesant. În pauze, obișnuiesc să ascult muzică sau să discut cu ai mei colegi. La pauza mare, merg la cantină, acolo iau micul dejun împreună cu două prietene apropiate. În douăzeci de minute reușim nu doar sa mâncăm, ci să discutăm pe diferite teme interesante. Uneori, la pauza mare se organizează adunări ale Consiliului Elevilor din care fac parte și trebuie să fiu prezentă acolo.
Apoi am ore de canto la Centrul de creație din localitate. Îmi petrec acolo o bună parte din zi. Marțea și joia merg la Sângerei, la școala de arte. Frecventez pictura. Drumul ne ia circa jumătate de oră. Merg împreună cu prietena mea Marinela. Înainte de ore, mergem sa mâncăm, ca sa căpătăm puteri pentru a crea. Facem lecții de la ora 15 până la 18. Drumul mă obosește uneori, însă merită, pentru că ador să desenez.
Pe la ora 19 ajung acasă, tot cam atunci ajunge acasă și mama de la serviciu. Mă odihnesc câteva minute, apoi merg să-mi schimb hainele. Pentru încă jumătate de oră, sau mai mult, îmi verific rețelele de socializare. Apoi urmează cina împreună cu părinții mei. După cină obișnuiesc să-mi fac temele. Urmează rutina mea de seară. Înainte de culcare, aproximativ o oră, privesc filmulețe pe Youtube, iar apoi mă ia somnul.”
Nicu Spînu locuiește, de asemenea, în Chișcăreni, și este elev al L.T. „N. Casso”. Are 18 ani, iar cele mai mari hobbyuri ale lui Nicu sunt: teatrul, lectura și muzica.
„Pentru mine cel mai greu este să mă trezesc dimineața. În zilele de luni este îndeosebi de greu, mai ales după un weekend frumos, dar, pentru că o am pe mama mea iubită, ea nu uită să mă trezească la timp. Fac baia de dimineață, iau micul dejun, pun cărțile în ghiozdan, îmi pun în căști o muzică veselă, care să mă trezească, și pornesc spre școală.
Deoarece programul meu este încărcat, ziua trece mai greu, unele lecții sunt mai interesante, altele, mai puțin, dar faptul că fac parte, ca membru și ca trainer, din organizația Y-PEER Moldova mă face să fiu mai productiv. În fiecare luni am câte o oră de informare cu clasele din liceu.
Y-PEER este o organizație care informează și promovează educația sexuală-reproductivă în rândul tinerilor, în așa fel, cu elevii din clasele a VII-XII-a, în fiecare luni, fac câte o oră de informare. Ca să fie mai interesantă ora, organizez câte un concurs și astfel, elevii sunt și mai cointeresați. Acum vorbim despre teme precum: Ce este Y-PEER? Ce este educația sexuală-reproductivă? Care sunt schimbările în adolescență? Vorbim, de asemenea, despre boli cu transmisie sexuală și cum să prevenim o sarcină nedorită. Unele teme reprezintă un tabu în societatea noastră și elevii, la început de lecții, sunt cam neinteresați, dar pe parcurs totul se schimbă.
Obosit, vin de la școală, iau prânzul, mă odihnesc, apoi îmi fac lecțiile. Dacă am mai multe lecții, mă rezum doar la puțină lectură, dacă am mai puține, privesc un film cu familia. Nu uit să respect igiena de seară, apoi pe la ora 22-23 mă culc în pat și citesc până observ că mi-i somn. Fiind o zi încărcată, sunt foarte obosit, dar știu că am făcut lucruri frumoase.”
Elevii care-și doresc să-și schimbe viața, să se dezvolte și să-și lărgească orizonturile, nu țin cont de limitele impuse de soartă sau de societate. Poate cei de la oraș se bucură de mai multe oportunități de dezvoltare, dar asta nu înseamnă că mediul rural reprezintă un loc în care copii nu se pot dezvolta. Te îndeamnăm să nu eziți niciodată să-ți realizezi scopurilor pe care ți le-ai propus și să nu te limitezi la mai puțin decât meriți.
Autoare: Cristina Panaguța
No Comment