[Scurt istoric] Mica Unire – sărbătoarea românilor de pretutindeni

La data de 24 ianuarie, poporul român sărbătorește unul dintre cele mai importante evenimente din filele istoriei sale: Unirea Principatelor Române. Anul acesta se împlinesc 163 de ani de la Mica Unire și cu această ocazie vă invităm să descoperiți câteva lucruri interesante despre acest pas imens realizat de români.

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele „Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești”. Procesul unirii s-a bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări și a devenit realizabil datorită alegerii colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Mișcarea pentru unitatea națională

Înfrângerea Revoluției de la 1848-1849 a cauzat instaurarea unui regim de ocupație militară al Imperiului Otoman și al Rusiei în Principatele Române. Acest regim se opunea mișcării pentru unitate și independență națională. La data de 19 aprilie 1849 este semnată Convenția de la Balta-Liman, conform căreia domnitori ai principatelor române devin Grigore Alexandru Ghica și Barbu Știrbei. Luând în considerație faptul că noii domnitori erau reprezentanți ai boierimii conservatoare, ei au fost nevoiți să țină cont de schimbările ce s-au produs. Astfel, lupta pentru unire s-a dus atât pe plan intern cât și pe plan extern. 

Războiul Crimeii și problema Românească la congresul de pace de la Paris(1856)     

• În anul 1853 izbucnește Războiul Crimeii și rezultatul acestuia este înlăturarea protectoratului Rusiei. Astfel își începe activitatea Congresul de Pace de la Paris. În contextul acestuia, revoluționarii români ce au emigrat au venit cu o rugăminte către Marile Puteri, de a accepta unirea Moldovei și a Munteniei.

• Datorită mai multor circumstanțe politice și economice Franța, Prusia, Sardinia și Rusia s-au pronunțat pro-unire, Marea Britanie a avut o atitudine oscilatorie, iar reprezentanții Austriei și ai Imperiului Otoman s-au pronunțat deschis împotriva unirii principatelor române, cauza fiind că această unire prezenta primul pas dezintegrarea celor două imperii. Astfel ultima decizie a Congresului a fost desfășurarea în principate a unor adunări ad-hoc.

• Prin Tratatul de Pace la Paris, din martie 1856, Marile Puteri au stabilit un regim de garanții colective care asigura autonomia internă a principatelor, totuși acestea rămânând sub suzeranitatea otomană. De asemenea prin intermediul acestui tratat a fost retrocedat Moldovei sudul Basarabiei. Astfel acest congres nu a rezolvat problema unirii, dar a prezentat un prim pas spre succes.

Adunările Ad-Hoc

Noul climat politic a determinat şi reîntoarcerea acasă a intelectualilor patrioţi moldoveni şi munteni care au organizat formarea Comitetelor Unirii.

În aceste „Divanuri ad-hoc” urmau să fie prezenţi pentru prima dată şi ţărani, alături de reprezentanţi ai Bisericii, ai marii boierimi şi ai burgheziei. Toate forţele sociale şi politice erau chemate să se pronunţe în problema Unirii. În acest context, adunările ad-hoc își încep activitatea în octombrie 1857. Rezulatul acestora a fost unul asemănător în ambele principate: ambele Adunări vor unire! Adunările ad-hoc au avut un caracter consultativ, însă acestea au demonstrat întregii lumii existența dorinței arzătoare de unificare.

Conferința puterilor Europene de la Paris(1858)

Rezultatele adunărilor ad-hoc trebuiau să fie confirmate de Marile Puteri. Cu acest scop, din mai până în august 1858, s-a desfășurat Conferința Puterilor Europene de la Paris. În rezultatul acesteia, românii au obținut dreptul de a se uni doar parțial, sub numele de „Principatele Unite ale Molodvei și Valahiei”, rămânând sub suzeranitatea Porții pe plan extern, iar drepturile românilor fiind destul de restrânse. Astfel, în pofida faptului că această conferință a avut unele neajunsuri, ea nu interzicea românilor să înfăptuiască unirea de unii singuri.

Dubla alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

Conform Convenției de la Paris, la conducerea fiecărui principat au venit 3 persoane, care alcătuiau împreună o „caimacămie”. În Moldova, doi dintre cei trei caimacami erau unioniști, respectiv, în contextul Adunării Elective, la conducere a fost votat Alexandru Ioan Cuza, fiind deci la 5 ianuarie 1859, la Iași, ales în unanimitate domnitor al Moldovei. La București situația era mai dificială, căci membrii Adunării Elective erau în mare parte conservatori. Pentru a rezolva această problemă, forțele unioniste au apelat la masele populare, care prin presare, au reușit să îl aducă la domnia Țării Românești pe Alexandru Ioan Cuza. Astfel o dată cu alegerea sa, la data de 24 ianuarie 1859, Țara Românească și Moldova au fost unificate. 

Bucuria care a cuprins poporul român în acele momente este de nedescris. Victoria lor a fost recunoscută și de Marile Puteri, care au felicitat țara unificată cu acest prim pas spre un viitor mai bun. Mica Unire a reprezentat începutul unei lupte înflăcărate, rezultatul principal al acesteia fiind Marea Unire, înfăptuită peste 59 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!

Reporter Youth.md: Adelina Corolenco