Narcis era un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe câmpii. Acesta era foarte frumos şi s-ar fi îndrăgostit multe nimfe de el, dar nici una dintre aceste nimfe nu putea spera la împărtăşirea dragostei pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase.
Se spune chiar că una dintre nimfe, pe nume Echo, a şi murit din dragoste, lăsând în urma ei numai vocea, chiar şi aşa, ea îl urma pe Narcis peste tot, repetând toate cuvintele lui (astfel a apărut ecoul).
Zeiţa Nemesis (zeiţa răzbunării), văzând cruda lui indiferenţă în faţa dragostei nimfelor, a luat decizia de a-i da o pedeapsă exemplară: i-a menit să nu poată iubi pe nimeni niciodată, ci să se îndrăgească de el însuşi şi astfel să-şi găsească moartea.
Nu peste mult timp, plimbându-se prin pădure şi ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să îmbrăţişeze chipul deosebit de frumos din apă, Narcis a căzut în adâncuri şi s-a înecat. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă care să le amintească mereu de iubitul lor. Se zice că de aceea narcisa îşi ţine mereu capul în jos, pentru că îl imită pe Narcis care se admira în apă.
Descoperă mai multe articole pentru tineri, urmărind canalul nostru de Telegram și pagina Youth.md!
No Comment