Constantin Brâncuşi – întemeietorul artei sculpturale moderne


constantin brâncuși

Sculptorul român Constantin Brâncuşi este considerat drept întemeietorul sculpturii moderne, unul din cei mai mari sculptori ai secolului 20. El a adus mari contribuţii la renovarea limbajului sculptural şi al artei vizuale moderne.

Drumul anevoios al copilăriei şi educaţiei

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876 în comuna Hobiţa din judeţul Gorj. Fiind la şcoala elementară din satul natal, era păstor al turmelor de oi ale familiei aflate la poalele munţilor Carpaţi. Concomitent, a început să aibă interes pentru cioplitul în lemn, o artă tradiţională populară din România. A produs unele obiecte de uz casnic: linguri, butoaie, piese de mobilier.

În 1894, la vârsta de 18 ani, a intrat la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova. Iar între anii 1898-1902, a intrat la Şcola de Arte Frumoase din Bucureşti, învăţând modelajul şi anatomia.Concomitent, a lucrat în restaurante ca spălător de vase, a realizat şi vândut obiecte sculptate, pentru a-şi câştiga existenţa şi acoperi cheltuielile de şcoală.

În 1903, a început călătoria spre Franţa, dorind să vadă lumea policromatică de dincolo de hotarele ţării. A ajuns mai întâi la Viena, unde a lucrat o vreme la un atelier de mobile şi a vizitat marile muzee şi expoziţii de artă. Aici a luat contact pentru prima dată cu operele marilor sculptori ai lumii. Apoi a plecat la München, pentru ca în primăvara anului 1904 să pornească iarăşi la drum, trecând prin Bavaria şi Elveţia.

În iulie 1904, a ajuns în final la Paris. În 1905, trecând printr-un examen deosebit de sever, şi-a împlinit visul de mulţi ani, intrând la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase din Paris.

Pentru că exista o limită de vârstă pentru cursanţi, a învăţat doar un an de zile, apoi a părăsit şcoala. Este acceptat în atelierul marelui sculptor Rodin. Însă a plecat de acolo, după puţin timp, spunând că: „la umbra marilor copaci nu creşte nimic decât iarba”. „În fond, are dreptate, este tot atât de încăpăţânat ca şi mine, a răspuns artistul francez.

Principalele creaţii ale lui Brâncuşi

Constantin Brâncuşi

Aflat încă în şcoală, a realizat primele lucrări de sculptură. Prima este Bustul lui Vitellius, creat în 1898. Doi ani mai târziu, a terminat Capul lui Laoloon. În 1901, a creat Studiul. Cele trei piese i-au adus o menţiune, medalia de bronz şi cea de argint. În 1902, a realizat Ecroşeu, o reprezentare a corpului omenesc. Datorită dimensiunilor precise, lucrarea a fost folosită pentru o lungă perioadă în multe şcoli de medicină, în activităţile didactice.

În 1907, a închiriat o casă de pe strada Montparnasse din Paris, dispunând astfel de propriul atelier de creaţie. A început să realizeze lucrările seriei Sărutul, până în anul 1940 când a terminat Poarta sărutuluiSărutul, creat în 1908, înfăţişează doi tineri îmbrăţişaţi. Autorul a folosit linii simetrice şi simple pentru a uni cei doi tineri într-un tot întreg.

În 1910 a creat Muza adormită (Muză este una din cele două zeiţe din mitologia greacă, care răspund de cultură, artă, muzică etc.) În 1918, Brâncuşi a creat pentru prima dată, din materiale lemnoase, Coloana infinitului, cu piese simetrice suprapuse, exprimând năzuinţa de înălţime.

Constantin Brâncuşi a expus, în 1915, pentru prima dată lucrările sale în expoziţii din Paris. Ulterior, a participat de multe ori la expoziţii în Franţa, România, Elveţia şi Olanda, cu lucrările sale Rugăciunea, Pasăre în văhduh, Formă ovoidală, Muză adormită, Începutul Lumii, Domnişoara Pogany etc. A participat în anii 1926, 1933, 1934, 1939 la expoziţii organizate la New York, Chicago şi în alte oraşe americane.

Constantin Brâncuşi

Operele lui Brâncuşi sunt caracterizate prin forme şi linii simple, structura minuţios proiectată şi expresivitatea specială, lasând vizitatorilor spaţiu de gândire şi visare. El a eliberat sculptura din imitaţia mecanică a naturii, refuzând o exprimare metaforică a realităţii, sublinind exprimarea esenţei lucrurilor şi dinamismul formei.

Consimţământul maestrului faţă de arta sculpturală

Maestrul Constantin Brâncuşi avea profunde simţăminte faţă de arta sculpturală. Referindu-se la creaţiile sale, el a spus: “Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată.” “Vreau să sculptez forme care să dea bucurie oamenilor. Ceea ce are într-adevăr rost în artă este bucuria”. “Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Eu nu creez Păsări, ci zboruri”. “Sculptura nu este altceva decât apă. Apa însăşi!” “Săpând necontenit fântâni interioare, eu am dat de izvorul tinereţii fără bătrâneţe. Aşa este arta: tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte.”

În opinia sa, arta trebuie să fie realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată. El a subliniat: „Ceea ce mulţi numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”

„Înălţimea în sine a unei lucrări de artă nu spune nimic, după cum nici lungimea propriu-zisă a unei bucăţi muzicale nu spune mare lucru. Proporţiile interioare ale obiectului sunt acelea care spun totul.” „Lucrarea de artă este precum o oglindă, în care fiecare vede ceea ce îi seamănă.” „Sculptorul se luptă cu materialele, piatră, bronz, marmură sau altele şi urmăreşte să îmbine toate formele într-o unitate perfectă şi să le insufle viaţa.” „Trupul omenesc este frumos în măsură în care oglindeşte sufletul.”

Și-a iubit profund patria

Artistul şi-a iubit până în ultima clipă a vieţii patria, dorind să lase moştenire României toate operele sale nevândute. Din păcate, dorinţa sa nu a putut fi împlinită. Înainte de a închide ochii, l-a chemat pe arhiepiscopul bisericii ortodoxe din Paris, Teofil Ionescu, şi i-a mărturisit: „Mor cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”.   

Grupul de sculpturi de la Târgul Jiu, terminat în 1938, care cuprinde: Masa tăcerii, Scaunele, Poarta sărutului şColoana infinitului, a fost creat şi oferit de Constantin Brâncuşi în cinstea eroilor români căzuţi la 14 octombrie 1916, în bătălia din localitate împotriva nemţilor, pentru-şi împlini visul de a lăsa ideea profundă şi susţinută exprimată în bronz şi piatră, pe pământul României. Deşi a murit departe de hotarele ţării, inima sa va rămâne în veci în glia strămoşească a României.

Dacă ți-a plăcut acest articol și dorești să-ți îmbogățești cultura generală, nu uita să accesezi paginile de Facebook, Instagram și canalul de Telegram al platformei Youth.md!

Reporter Youth.md: Cătălina Bezer

Ți-a plăcut articolul? Susține inițiativele tinerilor cu o donație pe Patreon!
Previous Soft Skills 4 Career: Valoarea feedback-ului în traseul profesional
Next Granturi mici pentru acțiuni de promovare a egalității de gen
Youth.md
About the author

Youth.md

No Comment

Leave a reply

Apreciază articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

four × 3 =