TânărEȘTI: Am pierdut totul și fără nimic am reușit, pentru că sunt Ion, pur și simplu – Ion!”

TânărEȘTI: Povestea unui adolescent pe nume Ion începe de la un răspuns la telefon „– Ion, hai rezolvă problemele tale fără noi, după care revii cu un sunet, pa!”  De la 16 ani trăiește o nouă viață, una pe care zi de zi o dedică artei și oamenilor pe care a început să-i iubească cu 2 ani în urmă. E o dragoste adevărată, pentru că visele lui prind aripi, desigur că prin muncă asiduă, dorință și talent. Ion, pur și simplu – Ion, e un tânăr mai mult decât curajos, e un exemplu demn de urmat pentru această generație.

Ion Borșci, originar din Orhei își spune povestea la timpul prezent, pentru că trăiește Acum și Aici!

„Sunt Ion. Am 18 ani și sunt pictor, dansator, actor, fotograf, model, cânt la pian, practic voluntariatul și toate acestea sunt doar o mică parte ce-l creează pe „Ion”. Practic, cu adevărat Ion am început a deveni de la 16 ani. Până atunci eram doar un băiat ce depindea de părerea critică și logică a altor oameni. Viața mea a luat o întorsătură grozavă când am devenit membru al Fondului pentru Tineri Orhei. Coincidență a fost că data de 10 februarie este data zilei mele de naștere.”

Fondul pentru Tineri Orhei, a doua familie a tânărului l-a direcționat și îndrumat spre ceea iubește cu adevărat, spre acel „Ion” din vis, care a devenit de curând –  realitate.

”Cele mai mari reușite s-au realizat împreună cu echipa Fondului: Titlul de „Voluntarul Anului 2018 în Orhei”, câștigător al concursului „Filtrează la 360 *, categoria video artistic și altele le-am obținut fiind voluntar. Voluntariatul m-a ajutat să mă decid cu alegerile mele, cu preferințele mele și a fost o pistă de unde și-au luat zborul pasiunile. Câștigul la teatrul social a dat start actoriei. Fiind fotograf la evenimentele „Motivat.Or”, „Biblioteca Vie Orhei”, „Ziua Mondială a Păcii Orhei”, mentorarea proiectului „SOCIO FOTO” a dat start pasiunii pentru fotografie. Practicând voluntariatul,necondiționat am început să percep lumea altfel. Având ocazia să colaborez cu diferiți oameni de succes,cu tineri minunați și curajoși, mi-am format personalitatea.”

Fotografia e o respirație aparte, una profundă și care poartă un mesaj în societate. Vede lucrurile din alt unghi și le definește ca Ion, ca pur și simplu – Ion!

Dacă este ceva ce-mi place mult, asta-i ARTA. Acest domeniu nu doar că a devenit un hobby, dar și o sursă de venit. Ca orice istorie, și această istorie are un început ce se numește „Victor Garștea”. El în cadrul unui proiect pe care-l mentoram, a devenit într-un sens profesorul meu și motivul inspirațional, pentru că mi-a spus că „ Eu nu am văzut oameni cu camere profesionale să facă fotografii așa cum le faci tu cu telefonul mobil”. Și așa am început a lucra și am realizat prima mea galerie de artă din cadrul proiectului pe care-l mentoram.”, ne mărturisește tânărul.

Despre modeling vorbește cu delicatețe, pasiune și poftă. În grabă, Ion ne spune: „Să trecem de la poze la modeling!”

„Să fiu model, cred că era un vis din copilărie care părea a fi imposibil. Mă gândeam rațional că nu am înălțimea și parametrii potriviți și am spus că dacă n-am să fiu model, am să fiu fotograf! Într-o zi am fost telefonat de un băiat și am fost întrebat dacă nu vreau să particip într-o prezentare în stil de dans VOGUE. Și am spus okay, ăsta parcă nu e modeling. Aici nu am nevoie de înălțime, am nevoie doar de cunoștințe în dans. După ce am făcut-o, parcă am pus capac la tot ce ține de domeniul modei. Și iată că îmi vine iar o propunere să mă pozez pentru un portofoliu a unui fotograf italian. La început m-am speriat că nu voi reuși. Mi se băgau în cap stereotipuri de genul: „Sunt urât”, „Ce o să spună părinții?!”, „Ce vor crede prietenii?!”, dar totuși am spus că contează ca eu să fiu împăcat. Când am venit pe platou am crezut că mă prăvălesc sub podea. Când am spus că nu sunt sigur dacă sunt destul de frumos pentru așa gen de fotosesie, am auzit cu mi s-a spus: „Dacă eu te-am chemat, înseamnă că ești cel mai frumos!” Și astfel am ajuns pe revista unei coperte italiene.”

+ Un scop realizat în agenda anului 2019. Ion, pur și simplu – Ion, ajunge actor într-un film autohton, un vis ce pare imposibil pentru un adolescent.

„La începutul anului 2019 mi-am pus un scop, să mă filmez într-un film. Sunt atât de bucuros că am realizat acest scop, m-am filmat în filmul autohton „Botez”, într-un rol secundar. Am fost chemat pe platoul de filmări spontan. Mi s-a spus că voi juca rolul unui polițist și că toate acțiunile mele vor fi regizate pe platou. Ajunși acolo cu partenerul de lucru, s-a realizat că costumul nu se potrivește cu figura mea, că e de patru ori mai mare ca mine. Toată agitația, graba mi-a făcut așa un teren străin și fără timp de a repeta, de a intra în rol,  „O adevărată provocare profesională!”Pe platou se aflau persoane care doar schimbau haina și gata, erau alte persoane și eu am zis: „Wowww, vreau și eu să fiu ca ei!” spune tânărul.

Având doar 18 ani, a reușit multe. A cunoscut oameni și a schimbat experiențe. A jucat roluri, în film și în viața reală.

„Am înțeles că tot ce fac- fac bine și că pot face și bani din asta. Am început a lucra de la chelner la fotograf, la model, la crearea coregrafiilor la comandă, de la predarea orelor de limbă română acasă – la aprecierea planurilor de afaceri. Așa că pot spune că am ceva experiență de muncă. ” povestește Ion.

De fapt, începutul istoriei  e de aici, din acest capăt…

„Mulți mi-au spus „Mda, ți-e bine. Faci bani, ai de toate. Cred că si părinții tăi sunt bogați și te încurajează”, … Fără ca să știe că singura mea motivație „ Mama” a decedat și odată cu ea, la 17 ani, am pierdut tot… motivația, prietenii, interesul față de lume și de ce se întâmplă. Când am avut nevoie de ajutor, am crezut că am să telefonez prietenii mei și ei  mă vor susține. Că dacă eu sunt gata să mă arunc în bătaie pentru ei, ei tot au să susțină, nu-i așa?! La apelul  meu s-a răspuns doar – Ion, hai rezolvă problemele tale fără noi, după care revii cu un sunet, pa! Eu am pierdut atunci toți prietenii, încrederea în oameni și în mine. A existat doar o persoană, pe care inițial o uram. M-a ajutat să nu urăsc lumea, m-a pus cu picioarele pe pământ și m-a învățat că există cineva care se mândrește cu mine. Nu că sunt crezător în Dumnezeu, dar totuși, tot ce fac – fac cu gândul că Mama ar fi mândră de mine.” ne mărturisește Ion Borșci.

Se pare că pentru Ion: „a cădea nu este un eșec, a nu te ridica este un eșec”. El așează cu grijă pe policioară până și întrebările dure. El le găsește pentru fiecare un răspuns cald și gingaș : „Ca să fiu Ion care stă în fața ta, eu am pierdut totul și fără nimic am reușit. Sunt Ion, pentru că acum am prieteni, oameni dragi, cunoscuți care m-au ajutat să fiu Ion, pur și simplu – Ion!”

Reporteră: Adriana Negru

Cunoaște istoriile și altor tineri pe platforma noastră, categoria Bibliotecă.