Criza pandemică a afectat considerabil forța de muncă atât la nivel internațional, cât și național. Raportul recent lansat de OECD cu referire la efectele pandemice asupra muncii, evidențiază la finele anului 2020 o pierdere a forței de muncă la nivel internațional echivalată cu 22 milioane de persoane comparativ cu 2019. La nivel global, acest număr este aproximativ de 114 milioane.
Deși intervențiile implementate pentru a redresa situația și a reveni gradual la normalitate au favorizat parțial depășirea efectelor crizei, totuși la nivel de OECD în medie mai mult cu peste 8 milioane de persoane continuă să fie neangajate și cu peste 14 milioane persoane sunt inactive decât înaintea declanșării pandemiei.
Proiecțiile efectuate de OECD cu referire la revenirea la situația caracteristică de până la pandemie arată o restabilire a nivelului de ocupare nu mai devreme de finele anului 2022.[1] La nivel național, datele BNS arată că, în anul 2020, în medie, circa 68 mii sau 8% din totalul persoanelor ocupate au declarat că situația epidemiologică din țară a avut un impact direct asupra relației lor cu piața muncii.[2]
În pandemie au fost accentuate mai multe inechități în materie de muncă. Multiple analize au indicat că grupurile vulnerabile de femei și bărbați au suferit disproporționat în perioada pandemică. Reducerea salariului, scăderea orelor de muncă, modificarea aranjamentelor de muncă, cât și perturbarea situației obișnuite de muncă odată cu instaurarea măsurilor de sporire a nivelului de siguranță (precum purtarea obligatori a măștilor, menținerea distanței de interacțiune dinte colegi etc.), sunt unele dintre efectele elucidate de studiile desfășurate la nivel național, ce au fost elaborate în scopul evidențierii impactului pandemiei asupra persoanelor angajate.[3]
Criza a generat provocări angajatorilor pentru a oferi și menține condiții sigure de muncă pentru personalul său. Cu siguranță că și până la declanșarea pandemiei erau sectoare care se caracterizau printr-un nivel mai mare de nesiguranță în muncă (precum sectorul construcțiilor, transportare și depozitare, industrie etc.)[4], angajatorii fiind responsabilii direcți de implementarea procedurilor interne care să permită gestionarea eficientă a situațiilor percepute drept accidentale. În perioada pandemică, chiar de la începutul declanșării, toate locurile de muncă unde oamenii vin în contact unii cu alții au devenit potențiale munci cu risc sporit de nesiguranță.[5]
Prin urmare, angajatorii au fost puși în situația reacționării rapide la pandemie, astfel încât să nu fie generate noi focare de infectare cu virusul COVID-19, ceea ce a avut repercusiuni asupra situației financiare a acestora, cât și a posibilității menținerii pe piață. Pe parcursul unui an de la declararea stării pandemice, s-a observat că angajatorii au făcut față crizei într-un mod divers, specificul activității, dar și contextul de până la pandemie influențând posibilitățile acestora de a se alinia la noua normalitate.
Cercetarea dată a permis să fie identificate categoriile persoanelor angajate care au fost expuse mai semnificativ în fața provocării pandemice, în special din perspectiva siguranței în muncă.
În contextul în care atât piața muncii, cât și forța de muncă angajată se caracterizează printr-o diversitate mare, nu putem neglija că unele sectoare economice și categorii de salariați și salariate au fost afectate disproporțional.
O latură analizată în cadrul acestui document este percepția diferitor categorii de salariați și salariate (categorii dezagregate prin prisma de gen, vârsta, sector de activitate, mediu de trai, statutul familial, prezența dizabilitații etc.) cu referire la gradul de respectare a măsurilor de protecție instaurate de autorități și nivelul perceput de siguranță a spațiului de muncă. Perspectiva dată permite să fie conturat tabloul complex, dar și cel specific cu privire la eficacitatea răspunsului autorităților și a angajatorilor în aceste momente dificile, dar și a măsurilor ce încă urmează a fi aprobate și implementate la nivel național, astfel încât să nu fie accentuat și mai mult gradul de excluziune a celor care și așa se caracterizează printr-o vulnerabilitatea mai pronunțată.
Deși a trecut mai mult de un an de la declararea stării de pandemie și unii angajatori au reușit treptat să se acomodeze cu noua normalitate, iar populația ocupată s-a adaptat într-o oarecare măsură la noile condiții, totuși nu neglijăm gradul mare de incertitudine ce predomină, în special pe motivul variațiilor aprobate de coronavirus și a perspectivei privind dinamica numărul de cazuri de infectări.
Ce măsuri trebuiesc întreprinse, puteți vedea în nota analitică din anexă.
Evenimentul de lansare a notei poate fi vizionat aici.
Documentul este elaborat în cadrul proiectului “Inițiativa civică pentru promovarea în perioada pandemică a drepturilor persoanelor angajate” ce este implementat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), cu susținerea financiară oferită de Fundația Soros Moldova. Analiza a avut la bază datele generate de două sondaje de opinie, desfăşurate cu implicarea compnaiei sociologice CBS-Research SRL, şi anume: (i) sondajul în rândul populaţiei ocupate în sectoarele cele mai afectate de pandemie, ce s-a desfăşurat în perioada 22 martie – 06 aprilie 2021, pe un eșantion de 1102 persoane angajate ce au vârsta mai mare de 18 ani; (ii) sondajul privind percepţia populaţiei cu referire la vaccinarea contra COVID-19, ce a fost desfășurat în perioada 06-12 octombrie 2021, pe un eşantion de 1206 persoane de peste 18 ani. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.
Descoperă mai multe activități și evenimente pentru tineri, urmărind canalul nostru de Telegram și pagina Youth.md!
No Comment