Mihaela Eșanu îți povestește tocmai de la Harvard cum să ai o experiență universitară plăcută și care sunt câteva secrete de care aflii deabia când ajungi în altă țară!
Experiența Mihaelei în Statele Unite, la universitatea Harvard:
Încă de prin clasa a opta mă vedeam studentă la Harvard, imaginându-mi nenumărate versiuni ale propriului meu “vis american”. De aceea, aș putea spune că procesul meu de pregătire (atât personal, cât și academic) a început încă de pe-atunci.
Acesta constă în descoperirea unei pasiuni și valorificarea acesteia în mod unic; prin olimpiade, proiecte de cercetare, implicare în ONG-uri. În această ordine de idei, cel mai important sfat pe care aș putea să-l dau celor interesați de universitățile de top americane este să se descopere pe ei înșiși; iar în aplicarea propriu-zisă nu vor trebui decât să redea esența personalității lor cât mai veridic.
Am ales anume Statele Unite ale Americii, deoarece această țară pune la dispoziție cele mai diverse resurse și oportunități pentru studenți. Universitatea mea, la fel ca multe altele din SUA, este un liberal arts college. În asemenea instituții, trebuie să-ți alegi facultatea abia la mijlocul celui de-al doilea an de studiu.
Cu atât mai mult, acolo este promovată dezvoltarea multilaterală a tinerilor; astfel încât aceștia își pot lua cursuri în domenii variate. În așa mod, absolvenții nu sunt doar specialiști în sferele lor de activitate; dar și oameni culți cu viziuni bine-formate. Spre exemplu, în primul meu an la Harvard, mi-am luat cursuri despre funcționarea instituțiilor internaționale, pedeapsa capitală în Statele Unite, rolul guvernului într-o economie capitalistă; cultura germană contemporană și politica rusă. Unde altundeva aș fi putut căpăta aceste cunoștințe?
Particularitățile vieții universitare:
Un alt aspect demn de accentuat al universității este anturajul: profesorii, administrația și colegii. În ceea ce mă privește, am avut ocazia să fiu mereu înconjurată de oameni unici și deschiși, de la care aveam atât de mult de învățat. Mulți dintre profesorii mei erau laureați ai Premiului Nobel; iar în cazul lor, cel mai mult am apreciat faptul că ne tratau pe noi, studenții; cu respect și că purtăm toate conversațiile de la egal la egal.
Cadrele didactice la Harvard au o atitudine extraordinară față de colectivul de studenți, recunoscându-ne potențialul fiecăruia și ajutându-ne să ne perfecționăm. Totodată, aș putea să spun că am avut experiențe memorabile și alături de colegii mei. Discuțiile cu colegele mele de cameră au avut un impact deosebit asupra mea; astfel încât fiecare dintre ele avea o perspectivă deosebită, ancorată în mediul în care a crescut. Având prieteni și cunoscuți americani, din Mexic, Serbia, Marea Britanie, Africa de Sud, sau Trinidad; aflăm ceva nou în timpul fiecărei conversații amicale.
În cele din urmă, nu regret câtuși de puțin decizia de a-mi continua studiile peste ocean. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o acolo este recunoașterea privilegiului de care dispun și debarasarea de ignoranță. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că dorul de casă mă copleșea mai ales la sfârșitul primului semestru. Din fericire, treceam peste el cu ușurință datorită prietenilor mei din Moldova, România și nu doar. Vorbind limba română, privind filme ce îmi aminteau de casă și devorând bomboanele Bucuria, îmi cream micuța mea Moldova chiar în Cambridge, Massachusetts.
Acest articol a fost realizat în cadrul campaniei Student în Diasporă, în parteneriat cu Liga Studenților Originari din Moldova, ASRM Olanda, și AMMB Students.
No Comment