Secrete din lumea dansului sportiv. Interviu cu Valensia Pîrvu

Dansurile sportive sunt o artă. Ar fi trebuit să se numească „de gală” (din limba engleză – „ballroom dance”), mai ales pentru că emană o frumusețe aparte, care te duce cu gândul la povești. Însă, a fost asimilat într-un mod eronat de către necunoscători și își poartă numele astfel până în prezent.

Mulți au încercat să exceleze în acest domeniu, dar puțini au rămas, întrucât dansul sportiv necesită multă ambiție și putere. Valensia Pîrvu și-a dedicat întreaga viață acestuia și a reușit performanțe incredibile!

Cum ai început să dansezi?

Nu-mi pot aminti exact cum a început totul. Sunt mai mult ca sigură că mama mi-a arătat prima dată această lume la 5 ani. Ea este motivația din spatele meu până în ziua de azi. De fiecare dată când plângeam, mama era cea care mă ridica; îmi ștergea lacrimile și mă îndemna să nu mă opresc. Cred că doar astfel am reușit să obțin rezultate.

Cum ți-a schimbat dansul sportiv viața?

Dansul sportiv este școala vieții. 

M-a schimbat radical atât pe plan emoțional, cât și pe plan fizic. Sunt absolut sigură că fără acest sport; aș fi o persoană complet diferită. M-a făcut puternică; învățându-mă să trec peste obstacole chiar dacă simt că nu mai pot. M-a învățat să pierd, dar și să câștig. Acum știu să îmi organizez timpul, astfel încât să reușesc și la școală; activități extracurriculare, dar și să mă distrez. Totuși, cel mai important lucru este că mă ajută să mă descopăr pe mine. Desigur, nimic nu este doar roz. Au fost momente foarte grele, dar cred că anume lecțiile pe care le-am învățat în toți acești ani contează cu adevărat. 

Care este partea ta preferată despre dansul sportiv?

Partea mea preferată sunt concursurile. Dansurile sportive nu sunt un oarecare sport, iar competițiile pot demonstra acest lucru foarte bine. În momentul în care intri în sala unde se desfășoară evenimentul, ai îndată impresia că ai călătorit în timp și ai ajuns la un bal. Totuși, sentimentul de competiție se simte în fiecare colț. 

Ici-colo vezi dansatori udându-și picioarele (pentru a nu aluneca pe parchet), părinți și prieteni stând cu pumnii strânși și cu telefoanele în mână, dansatori care se ceartă, plâng sau ce se cuprind și râd. Vezi atâtea povești… însă nu le poți asculta pentru mult timp, pentru că trebuie să ți-o continui și pe a ta. Să lupți pentru premiu și pentru momentul în care te vei urca pe podium sau pentru atunci când nu îți vei găsi numărul pe lista cu cei care au trecut în următoarea rundă (lucru care uneori poate fi o ușurare pe suflet, pentru că te doare fiecare părticică din corp și simți că nu mai poți). 

Ce presupune un concurs?

Într-un cuvânt ar fi foarte multă muncă. În spatele unui concurs stau ore și ore petrecute în sală. Apoi, vine partea mai interesantă, adică pregătirile pentru acesta. Desigur, trebuie sa arătăm întotdeauna perfect pentru scenă și asta înseamnă machiaj și coafură. Unii ar spune că este un lucru minunat, dar sinceră să fiu, e obositor să stai cu genele false timp de 9 ore… Coafura nu e cel mai plăcut lucru, din cauza cantității imense de gel și de lac; a agrafelor de păr care îți pot lăsa urme destul de urâte: personal, am o porțiune în cap, unde nu îmi mai cresc fire de păr. Apoi, intervin costumele pur și simplu superbe. Pietre, sclipici, culori…spectaculoase, însă toate acestea costă.

Totuși, cred că merită munca pentru a ieși pe scenă, locul în care te ascunzi în spatele unui zâmbet alb imaculat și dansezi, pentru că doar dansând uiți de tot ce ai pe suflet.

Te ocupi cu modelingul?

Da, însă nu de prea mult timp. Chiar dacă dansul și modelingul merg mână în  mână, concursurile sunt complet diferite. La modeling, de exemplu, luminile sunt doar asupra ta. La dansuri mai ai un sprijin moral – partenerul.

Cât de mare este competiția? 

Competiția diferă de la concurs la concurs. Uneori sunt 90 de perechi care concurează, alteori – doar 7. Întotdeauna trebuie să dai tot ce ai mai bun, pentru că tu dansezi pentru tine; pentru a te descărca, a te refugia și a evolua în această lume a dansului.

Dacă vorbim despre diferențele dintre concursurile de peste hotare și cele de acasă, nu cred că sunt substanțiale. Cu toate acestea, acasă te simți altfel, de parcă ai totul sub control. 

Mai există un aspect dur. Se întâmplă des ca participanții să nu fie de acord cu punctajul. Însă, la orice concurs, există învingători și învinși, iar neînțelegerile de după sunt enorme. Majoritatea se ceartă, spun că locurile au fost cumpărate; însă tu trebuie să știi că ai câștigat pe dreptate și că ai muncit timp de 9 ani pentru acest premiu. Nu-i asculta! Bârfele te omoară și cred că acesta este și scopul celui care le-a scornit. Trebuie să fii puternică pentru a supraviețui, mai ales dacă ai ajuns pe locurile de frunte.

Poate oricine să practice dansurile sportive? 

Da, cred că oricine poate practica dansul sportiv. În schimb, sunt absolut sigură că nu oricine poate rezista. De ce? Din punct de vedere al efortului fizic, orice sport are nevoie de sacrificiu. Vei ajunge la o perioadă când vei avea probleme cu genunchii și cu spatele. Dansul are nevoie și de un efort emoțional. În lumea dansului există foarte multă presiune, dar trebuie să mergi înainte fără a da capul în jos. Mai apare o problemă: posibilitatea materială. Dansul sportiv este un sport costisitor. Pentru a avea succes, ai nevoie de lecții individuale; în care profesorul se axează doar asupra ta și a partenerului tău, mai exact asupra compoziției. Aceste lecții particulare costă…și nu poți face una sau două pe săptămână. Sunt necesare 4 sau chiar 6. Pe lângă acestea, se mai adaugă și rochiile; care sunt pline de pietre scumpe și rafinate, la care mai punem cele două perechi de pantofi și hainele de antrenament. Însă, eu chiar cred că efortul fizic, emoțional și financiar merită, pentru că rezultatul este unul inedit. 

Ce ai fi vrut să auzi la început?

Cred că un lucru pe care aș fi vrut să mi-l fi spus cineva la început este să am încredere în mine și să nu renunț în momentele mai grele, pentru că vor fi… Vei simți că nu mai poți și atunci trebuie să îți amintești câtă muncă ai depus! Dansul mi-a oferit multe oportunități, cum ar fi cunoștințe, conexiuni și călătorii. În plus, experiența de dansatoare îmi va prinde bine în viitor. Indiferent dacă mă voi orienta spre alte domenii sau nu; dansul va rămâne mereu la mine în suflet și îmi va putea fi a doua profesie. De exemplu, aș putea în paralel să învăț la universitate și să predau dansul. Așadar, nu da înapoi, mergi înainte, capul sus și dă-i pe toți pe spate!

Nu uita să ne urmărești pe Instagram, Facebook și Telegram!

Reporteră Youth.md: Oana Guțan