O seară de toamnă,
M-apasă pe suflet.
O pată de sânge din inima mea…
Acum se dizolvă pe cerul cel negru.
Un vânt se încumetă,
Să cocheteze cu mine,
Dar stelele îl cheamă spre ele, rapid.
O umbră de nuc se îndoaie-n lumină
Acasă aici, e toamna târziu.
Și latră un câine la un capăt de sat,
De dincolo de pădure, primind un răspuns
Un monolog prea scurt și abstract,
E iarăși toamnă în inima mea.
Și ceaiul meu, demult s-a răcit
O urmă ștearsă de ceață…
Pe ochi se așează.
Un dans infernal, de frunze-n ogradă
O maică plăpândă, cuprinsă d-un gând
Și totul se repetă….
În fiecare seară,
Acasă aici, e toamna târziu.
Autoare: Colța Teoctista
No Comment