Transmiterea de către generațiile mai mari a abilităților de supraviețuire și dezvoltare către generațiile succesive, altfel spus, educarea acestora, a asigurat umanității de-a lungul timpului evoluția civilizațională. Dezvoltarea umanității până în punctul pe care-l cunoaștem astăzi a fost posibilă atât datorită transmiterii de către generațiile mai mari a experienței și sapienței dobândite de către acestea, cât și datorită aportului spiritului inovator și libertin al generațiilor mai tinere.
Provocarea generațiilor contemporane este dezvoltarea accelerată a tehnologiilor comunicaționale, care depășește cu mult viteza de adaptare a generațiilor mai mari la noile realități, în timp ce generațiile noi, născute în plină desfășurare a revoluției digitale, cresc, dezvoltându-și abilitățile de utilizare a tehnologiilor informaționale simultan cu abilitățile sociale de bază. Progresul tehnologiilor informaționale, pe lângă multitudinea de oportunități și facilități pe care le aduce în viața noastră, vine la pachet însă și cu o serie de riscuri, cărora suntem supuși toți, indiferent de generația din care facem parte.
Viteza de producere și mai ales de consum al informației, precum și abundența acesteia, pare să depășească pe alocuri capacitatea noastră de digerare, altfel spus, de analiză critică a conținutului. Astfel, atât generațiile mai mari, cât și cele aflate în proces de creștere și dezvoltare pot fi ușor victime ale intoxicării mediatice, or, fenomenul manipulării prin intermediul mijloacelor de informare și/sau comunicare în masă crește, se pare, direct proporțional cu viteza de dezvoltare a tehnologiilor informaționale.
Fenomenul dezinformării este vechi de când lumea. Auzim în ultimele decenii în spațiul public vorbindu-se despre războaiele hibride, istoria însă ne oferă multe exemple în care dezinformarea a fost folosită ca armă de luptă alături de săbii sau tunuri – exemplul clasic – legenda „Calul lui Troian”. Diferența dintre timpurile vechi și noi este în viteza de circuție a informației (sau a dezinformației) și de accesibilitatea acesteia. Odată ce tehnologiile informaționale și de comunicare au devenit foarte accesibile și practic indispensabile vieții cotidiene, suntem cu toții vulnerabili în fața fenomenului dezinformării și suntem nevoiți să găsim metode de a ne proteja și a preveni impactul informațiilor false asupra noastră ca indivizi și a societății în ansamblu. Mai mult, avem nevoie de a introduce în rutina noastră zilnică igiena informațională, ca metodă de protecție și prevenire a eventualelor afecțiuni ale condiției noastre fizice, morale și sociale, iar gândirea critică în acest context reprezintă cea mai tangibilă metodă de protecție contra virozelor de dezinformare, care circulă în spațiul nostru informațional.
În aceste condiții, rolul generațiilor mai mari, care într-o oarecare măsură cedează în fața tinerilor la capitolul competențelor digitale, dar în mod firesc au un grad mai înalt de sapiență, este de a conștientiza importanța primară a dezvoltării în rândul tinerilor a gândirii critice, ca abilitate vitală în noile realități în care ne-am pomenit. Și aici este deopotrivă important atât rolul școlii, cât și al familiei.
Cel de-al optulea an de acasă
Amabilitatea, politețea, bunele maniere, respectul, grija față de sine și de cei din jur și alte componente ale bunei educații, numită și „cei șapte ani de acasă”, rămân a fi bazele bunei creșteri și dezvoltări a copiilor, dar sunt oare acestea suficiente în era digitală? Noile realități în care trăim impun și noi abordări în educația copiilor, reprezentanți ai generațiilor care par să se fi născut deja cu anumite competențe digitale. Limitarea în utilizarea tehnologiilor informaționale de către copii cu scopul de a-i proteja este probabil o soluție, însă e parțială și temporară, deoarece tehnologiile informaționale sunt atât de prezente în viața noastră cotidiană, încât o izolare a acestora este pe cât de imposibilă pe atât de inutilă. O soluție ar fi însă dozarea utilizării tehnologiilor informaționale de rând cu dezvoltarea gândirii critice de la vârste fragede prin stimularea creativității și a curiozității, încurajarea liberei exprimări, antrenarea flexibilității în gândire și a capacităților de discernere a informațiilor vădit false.
Fă-o la modă
Adolescenții sunt copiii care au depășit perioada jocului, vor încă să se joace, doar ca nimeni să nu afle despre acest lucru. Jocul rămâne a fi o bună modalitate de promovare și dezvoltare a gândirii critice în rândul adolescenților, dacă este adaptat intereselor și voințelor acestora de manifestare. A fi informat corect, a fi capabil de a discerne informația adevărată de cea falsă și a gândi critic trebuie să fie pentru ei important și la modă. În acest context rolul, dar și provocarea adulților din mediul lor, atât cel familial cât și instituțional școlar, este să-și plieze abordarea pe așteptările, interesele și chiar limbajul lor. Exemplele și studiile de caz, analizate în sălile de clasă sau discutate seara la cină în familie, trebuie să fie inspirate din realitățile tinerilor, să facă apel la persoane influente din mediul lor și să prezinte interes pentru ei.
Abordarea adulților în procesul de dezvoltare a spiritului critic la adolescenți trebuie să-i transforme din rolurile clasice de discipoli în participanți cu drepturi depline de a se expune și a dezbate, de a argumenta și a-și susține punctul de vedere pe picior de egalitate cu toți subiecții implicați. În același timp, adolescenții au nevoie adesea de un spațiu privat de prezența adulților, chiar dacă acestea sunt spații publice precum rețelele de socializare. Din păcate, platformele precum Instagram și Tik Tok, atât de populare în rândul tinerilor, pot fi cel mai ades surse de răspândire a informațiilor false și de manipulare prin dezinformare.
Ca și în cazul opțiunii de limitare a accesului tinerilor la gadget-uri, interzicerea adolescenților de a utiliza aceste platforme nu pare a fi o soluție neapărat potrivită. Ceea ce putem face este să utilizăm potențialul acestor platforme și accesibilitatea lor pentru a transmite mesaje educative tinerilor, implicând influencerii de pe aceste platforme, care au priză la publicul format din tineri, în proiecte de educație media.
Educarea formatorilor de opinii
Eforturile autorităților statului și a societății civile de promovare a educației media și a gândirii critice în rândul tinerilor ar trebui să includă și educarea propriu-zisă a actorilor care interacționează nemijlocit cu tinerii și care le influențează opiniile, fie că este vorba despre profesorii din instituțiile școlare sau persoane influente de pe rețelele de socializare. Atât unii, cât și alții, transmit mesaje și informații tinerilor care în mod direct sau indirect le creează percepții despre realitate și le pot influența modul de gândire, de aceea este practic imperativă formarea continuă a cadrelor didactice în privința educației media precum și formarea liderilor de opinie în cadrul unor activități non-academice, dar de importanță socială.
Instituțiile media și responsabilitatea socială
Mass-media au, pe lângă rolul de a informa societatea, și rolul de a o educa. Vorbim despre instituțiile mediatice social responsabile, care-și exercită meseria în mod cinstit și obiectiv și care își pot asuma acest rol din două motive de importanță majoră. În primul rând, un public mediatic educat reprezintă o asigurare prealabilă a calității produsului jurnalistic livrat de către o instituție media, cu efecte pozitive pe termen lung, atât pentru instituție, cât și pentru societate în ansamblu. În al doilea rând, investitnd în educația mediatică a publicului, instituțiile media contribuie într-un mod indirect, dar sănătos, la purificarea acelui segment de piață care joacă necinstit și dăunează prin manipulare și dezinformare.
În esență, mass-media care își fac meseria calitativ și cu bună credință, reprezintă în sine mentori de educație mediatică a societății, dat fiind faptul că, informând obiectiv, prezentând o diversitate amplă de opinii și idei, acestea contribuie la dezvoltarea gândirii critice a maselor. În era digitală totuși acest lucru nu este suficient, dat fiind faptul că adesea investițiile în propagarea știrilor false și a dezinformării în masă sunt net superioare celor pe care și le pot permite instituțiile media independente, iar în aceste condiții și efortul pentru stimularea gândirii critice și educarea mediatică a societății se cere a fi sporit considerabil.
O provocare în sine în realizarea dezideratului de sporire a gândirii critice în societate pentru instituțiile media poate fi însăși ajungerea la segmentul de tineri, care tinde să se informeze preponderent de pe rețelele de socializare, potrivit „Studiului de evaluare a competențelor media și a nivelului de alfabetizare mediatică în rândul tinerilor din Republica Moldova”, realizat de Centrul pentru Dezvoltare Educațională și Comunitară (CDEC), în 2022 [1].
Creșterea dezinteresului tinerilor față de mass-media tradiționale precum presa scrisă, radioul sau televiziunea este direct proporțională cu dezvoltarea tehnologică și abundența rețelelor de socializare, fenomen aflat în ascensiune în ultimii aproximativ zece ani. Instituțiile media autohtone țin pasul în mare măsură cu aceste tendințe și au o prezență activă pe rețelele de socializare, însă investițiile de timp și resurse dedicate în redacții pentru dezvoltarea conținutului pentru paginile lor de pe platformele de social media sunt deocamdată reduse, respectiv și potența acestui conținut de a spori gândirea critică în rândului segmentului de tineri este mic.
Un exemplu bun în acest sens este redacția Moldova.org, care reușește să aibă o prezență activă pe platforma Tik Tok, îmbinând conținut informativ, distractiv și educativ în același timp, trezind interesul și stimulând gândirea critică în rândul utilizatorilor acestei aplicații, care este în prezent este una dintre cele mai populare rețele din lume, cu peste un miliard de utilizatori lunari activi [4].
În Republica Moldova, numărul utilizatorilor de Tik Tok este de circa 130 de mii, potrivit platformei start.io, însă circa 80 la sută dintre aceștia sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani [3], un segment care nu poate fi ignorat. Acesta este însă un exemplu doar, necesitatea principală este ca instituțiile media să-și diversifice nu doar prezența pe diverse platforme de socializare, dar și conținutul pe care-l produc pentru aceste rețele, care ar trebui să aibă o conotație educativă.
Stimularea gândirii critice și motivarea tinerilor de a o aborda este un subiect care ne vizează ca societate în ansamblu, iar rolul și responsabilitatea fiecăror segmente în parte precum e familia, școala, autoritățile statului, societatea civilă și instituțiile media necesită un grad mai înalt de conștientizare și de implicare pentru a obține prin efort comun o societate fortificată și capabilă de a ține piept provocărilor timpurilor și a le transforma chiar în oportunități.
[1] https://drive.google.com/file/d/1vE5CwvBCDY4M0qLera6W9nqUbNpF8XEC/view
[2] https://backlinko.com/tiktok-users
[3] https://www.start.io/audience/tiktok-users-in-moldova
autoare Natalia Volontir
No Comment