5 scriitori ai epocii moderne care au dezvoltat nonconformismul

Literatura a jucat dintotdeauna un rol important în viețile oamenilor, fiind un mod foarte frumos de a exprima opinii, gânduri și sentimente. Fă cunoștință cu cinci scriitori nonconformiști vremii lor care au rămas până în prezent o emblemă a epocii moderne.

Oscar Wilde

Nimeni nu a simțit o fascinație atât de intensă pentru frumos ca Oscar Wilde. Este cunoscută regula lui care susținea că „o persoană trebuie să fie întotdeauna imprevizibilă”. Aceasta i-a venit în ajutor lui Wilde, a cărui singură frică era să treacă cumva neobservat.

Wilde a fost întotdeauna atras de frumusețea vizibilă a trupurilor omenești, indiferent dacă erau femeiești sau bărbătești. Din această cauză el a fost învinovățit de homosexualitate și „indecență gravă” și condamnat la 2 ani de muncă forțată. Oscar Wilde a ieșit din închisoare distrus fizic și spiritual și a decedat puțin mai târziu exilat sub un nume fals. În același deceniu și-a publicat cele mai cunoscute opere, „Portretul lui Dorian Gray” și „Ce înseamnă să fii onest”. În ambele lucrări reflectă asupra necesității de a duce o viață dublă pentru a scăpa de normele societății victoriene.

Jane Austen

Marea contribuție a lui Jane Austen a fost să prezinte femei fără mască, cu judecățile și sentimentele lor, cu aspirații și frustrări în favoarea sau contra convențiilor sociale. S-a născut și a trăit toată viața în Anglia la răscrucea secolelor XVIII și XIX într-o familie burgheză de țară. Cu multă ironie în descrieri și dialoguri demontează normele și convenționalismele impuse femeii, singura cale spre viitor fiind căsătoria. Principalele sale romane sunt „Mândrie și prejudecată”, „Rațiune și simțire”, „Emma”. Deși nu a fost recunoscută în mod special în epoca sa, Jane Austen este, în momentul de față, una dintre scriitoarele clasice indiscutabile și o personalitate importantă a feminismului.

Virginia Woolf

În anul 1925, Virginia Woolf publică primul său mare roman. Acest nou punct de vedere abordat în carte era mai atent la viața interioară decât la exterior, mai dinamic, mai spontan și mai liber. În opera sa, sunt abordate teme care o afectau cât se poate de intim precum sănătatea mintală, societatea patriarhală și sinuciderea. Propria viață a scriitoarei a fost marcată de depresie, boală, tulburări și într-un final, sinucidere, precum și lupta feministă pentru a se evidenția într-o lume dominată de bărbați. Totuși tema principală a scrierilor autoarei este nebunia. Și o formă foarte aparte, deoarece momentele de luciditate ale personajelor alternează cu altele de neînțelegere totală, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă nebunia aparține personajului sau incapacității noastre de a pătrunde în lumea lui deosebită.

Mark Twain

Toată literatura americană modernă pornește de la o singură carte scrisă de Mark Twain: Aventurile lui Huckleberry Finn. Twain este considerat cel mai bun umorist și tatăl literaturii din toate timpurile. Cunoscut mai puțin ca Samuel Langhorne Clemens, autorul a avut diverse alte ocupații înainte să-și găsească adevărata vocație. Viața lui Mark Twain era strâns legată de Bătrânul Fluviu Mississippi după care și-a inspirat mai multe opere. Twain nu și-a întrecut epoca numai prin personajele sale provenind din toate straturile sociale dar și prin rolul său de aboliționist într-o societate sclavagistă și apărător ferm al drepturilor femeilor. „Aventurile lui Huckleberry Finn” este continuarea romanului „Aventurile lui Tom Sawyer” unde Huck trebuie să accepte prietenia sa cu un băiat de culoare și să-l perceapă ca pe o ființă umană.

Victor Hugo

Victor Hugo este una dintre cele mai mari figuri ale literaturii franceze. Încă din viață a fost un personaj foarte popular și a lăsat în urma lui o operă monumentală. „Mai rămâne problema socială. Este teribil, dar foarte simplu, este problema celor care au și celor care nu au.” Astfel rezumă Hugo problema dureroasă căreia i-a dedicat romanul „Mizerabilii”. Distanțarea lui față de convingerile monarhice și posturile conservatoare l-a determinat ca fiind principalul oponent al celui de-al Doilea Imperiu Francez. După proclamarea celei de-a Treia Republici, scriitorul a fost întâmpinat cu urale și a devenit un simbol al Franței renăscute. În operele sale sunt denunțate probleme precum inegalitatea socială, pedeapsa cu moarte sau războiul.