Devastarea ecologică și climatică enormă care a caracterizat ultimii 100 de ani a dus la o lume stearpă și inospitalieră, epuizând complet Pământul de resurse. Efectele acestei distrugeri sunt evidente, iar consecințele devastatoare. Topirea rapidă a gheții a provocat creșterea mărilor, înghițind orașe întregi. Defrișările au devastat pădurile din întreaga lume, provocând distrugeri masive în ecosistemele lumii și pierderi de vieți omenești pe scară largă. Așa că ne-am îndreptat privirile dincolo de orizonturile Pământului, către o lume nouă, un loc unde să o luăm de la capăt pe o planetă încă neatinsă. Dar unde mergem? Care sunt șansele noastre de a găsi planetă B, o lume asemănătoare cu Pământul, pregătită și așteptând să primească și să adăpostească omenirea din haosul pe care l-am creat pe planeta care ne-a dat naștere?
Am construit telescoape astronomice puternice pentru a căuta pe cer planete asemănătoare cu a noastră și am găsit foarte repede sute de gemeni ai Pământului care orbitează în jurul unor stele îndepărtate. Acest scenariu futurist de vis ne este vândut ca o posibilitate științifică reală, miliardarii plănuind să mute omenirea pe Marte în viitorul apropiat. Timp de decenii, copiii au crescut cu aventurile cinematografice îndrăznețe ale exploratorilor intergalactici și cu lumile locuibile nemaivăzute pe care le găsesc.
Având în vedere toate progresele noastre tehnologice, este tentant să credem că ne apropiem de o eră a colonizării interplanetare. Dar putem lăsa cu adevărat Pământul și toate grijile noastre în urmă? În toate aceste povești lipsește ceea ce face ca o planetă să fie locuibilă pentru noi. Ceea ce înseamnă similar cu Pământul în manualele de astronomie și ceea ce înseamnă pentru cineva care se gândește la perspectivele de supraviețuire pe o lume îndepărtată sunt două lucruri foarte diferite. Nu avem nevoie doar de o planetă care să aibă aproximativ aceeași dimensiune și temperatură ca și Pământul; avem nevoie de o planetă care a evoluat miliarde de ani alături de noi. Noi depindem în totalitate de miliardele de alte organisme vii care alcătuiesc biosfera Pământului. Fără ele, nu putem supraviețui. Observațiile astronomice și înregistrările geologice ale Pământului sunt clare: singura planetă care ne poate susține este cea cu care am evoluat. Nu există o planetă B, iar viitorul nostru ar trebui să fie aici.
În adâncul sufletului, știm acest lucru din instinct: suntem cel mai fericiți atunci când suntem imersați în mediul nostru natural. Există nenumărate exemple ale puterii vindecătoare a petrecerii timpului în natură. Numeroase articole vorbesc despre beneficiile ,,băilor în pădure”; s-a demonstrat științific că petrecerea timpului în pădure reduce stresul, anxietatea și depresia și îmbunătățește calitatea somnului, hrănindu-ne atât sănătatea fizică, cât și cea mentală. Corpul nostru știe instinctiv de ce are nevoie: biosfera înfloritoare și unică cu care am co-evoluat, care există doar aici, pe planeta noastră natală.
NU EXISTĂ O PLANETĂ B!
În zilele noastre, toată lumea aruncă în jur acest slogan molipsitor. Cei mai mulți dintre noi l-au văzut inscripționat pe pancarta de casă a unui activist sau l-au auzit de la un lider mondial. În 2014, secretarul general de atunci al Organizației Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, a declarat: “Nu există un plan B, pentru că nu avem [o] planetă B.” Președintele francez Emmanuel Macron i-a făcut ecoul în 2018, în discursul său istoric în fața Congresului american. Există chiar și o carte care îi poartă numele. Sloganul dă un impuls puternic pentru a aborda criza noastră planetară. Cu toate acestea, nimeni nu explică de fapt de ce nu există o altă planetă pe care am putea trăi, deși dovezile din astronomie sunt clare. Culegerea acestor informații bazate pe observații este esențială pentru a contracara o narațiune tot mai populară, dar eronată, conform căreia singura modalitate de a ne asigura supraviețuirea este colonizarea altor planete.
Scenariul cel mai optimist pentru terraformarea planetei Marte ne lasă cu o atmosferă în care nu suntem capabili să respirăm.
Cea mai frecventă țintă a acestor vise speculative este vecina noastră Marte. Aceasta are aproximativ jumătate din dimensiunea Pământului și primește aproximativ 40% din căldura pe care o primim de la Soare. Din punctul de vedere al astronomilor, Marte este geamănul identic al Pământului. Iar Marte a fost foarte mult în atenția presei în ultima vreme, fiind promovat ca un posibil avanpost pentru omenire în viitorul apropiat. În timp ce misiunile conduse de oameni pe Marte par probabile în următoarele decenii, care sunt perspectivele noastre de locuire pe termen lung pe Marte? În prezent, Marte este o lume rece și uscată, cu o atmosferă foarte subțire și cu furtuni de praf care pot dura săptămâni întregi. Presiunea medie la suprafață este mai mică de 1 % din cea a Pământului. Supraviețuirea fără un costum presurizat într-un astfel de mediu este imposibilă. Aerul prăfuit este alcătuit în cea mai mare parte din dioxid de carbon (CO2), iar temperatura la suprafață variază de la 30ºC (86ºF) în timpul verii, până la -140ºC (-220ºF) iarna; aceste schimbări extreme de temperatură se datorează atmosferei subțiri de pe Marte.
În ciuda acestor provocări evidente, abundă propunerile de terraformare a planetei Marte într-o lume potrivită pentru locuirea umană pe termen lung. Marte se află la o distanță mai mare de Soare decât Pământul, astfel încât ar fi nevoie de mult mai multe gaze cu efect de seră pentru a atinge o temperatură similară cu cea a Pământului. Îngroșarea atmosferei prin eliberarea de CO2 la suprafața marțiană este cea mai populară “soluție” pentru atmosfera subțire de pe Marte. Cu toate acestea, fiecare metodă sugerată de eliberare a carbonului stocat pe Marte necesită tehnologie și resurse care depășesc cu mult ceea ce suntem capabili să facem în prezent. Mai mult, un studiu recent al NASA a stabilit că pe Marte nu există nici măcar suficient CO2 pentru a o încălzi suficient.
Chiar dacă am putea găsi suficient CO2, am rămâne cu o atmosferă în care nu putem respira. Atmosfera Pământului conține doar 0,04% de CO2, iar noi nu putem tolera o atmosferă cu un conținut ridicat de CO2. Pentru o atmosferă cu presiunea atmosferică a Pământului, nivelurile de CO2 de până la 1% pot provoca somnolență la oameni, iar odată ce atingem niveluri de 10% de CO2, ne vom sufoca chiar dacă există oxigen din abundență. Cel mai bun scenariu absolut propus pentru terraformarea planetei Marte ne lasă cu o atmosferă în care nu suntem capabili să respirăm, iar realizarea acesteia depășește cu mult capacitățile noastre tehnologice și economice actuale.
În loc să schimbăm atmosfera planetei Marte, un scenariu mai realist ar putea fi construirea unor cupole pe suprafața sa, cu condiții interne adecvate pentru supraviețuirea noastră. Cu toate acestea, ar exista o diferență mare de presiune între interiorul habitatului și atmosfera exterioară. Orice breșă în habitat ar duce rapid la depresurizare, deoarece aerul respirabil ar scăpa în atmosfera marțiană subțire. Orice om care ar trăi pe Marte ar trebui să fie în permanență în alertă pentru orice deteriorare a structurilor de construcție, iar sufocarea ar fi o amenințare zilnică.
Din punct de vedere astronomic, Marte este considerat “geamănul” Pământului, dar transformarea sa într-o lume adecvată pentru viața umană ar necesita resurse, timp și efort uriașe. Chiar și atunci, Marte nu ar putea oferi nivelul minim de sustenabilitate pe care îl avem pe Pământ. Astfel, ideea că o altă planetă ar putea fi o soluție de evadare completă din problemele noastre de pe Pământ poate părea absurdă. Dar ar trebui să fim pesimiști în această privință? Sau ar trebui să privim dincolo de limitările noastre actuale?
Când veți ieși afară într-o noapte senină, priviți spre cer și alegeți o stea. Șansele sunt că veți alege una care găzduiește planete. Observațiile astronomice actuale confirmă faptul că fiecare stea are propriul său sistem planetar. Aceste planete din jurul altor stele sunt numite exoplanete și reprezintă un subiect fascinant. Până în prezent, majoritatea exoplanetelor descoperite au fost detectate de misiunea Kepler a NASA.
Kepler a observat peste 900 de planete de mărimea Pământului, cu o rază de până la 1,25 ori mai mare decât cea a lumii noastre. Aceste planete ar putea fi stâncoase. Dintre aceste aproximativ 900 de planete de mărimea Pământului, 23 se află în zona locuibilă. Zona locuibilă este intervalul de orbite în jurul unei stele în care o planetă poate fi considerată temperată: suprafața planetei poate suporta apă lichidă – un ingredient cheie al vieții așa cum o cunoaștem. Conceptul de zonă locuibilă este foarte util, deoarece depinde de doar doi parametri astrofizici care sunt relativ ușor de măsurat: distanța planetei față de steaua mamă și temperatura stelei. Merită să reținem faptul că zona locuibilă astronomică este un concept foarte simplu și că, în realitate, există mult mai mulți factori care intervin în apariția vieții; de exemplu, acest concept nu ia în considerare tectonica plăcilor, factor despre care se crede că este crucial pentru susținerea vieții pe Pământ.
Planetele cu proprietăți observabile similare cu cele ale Pământului sunt foarte frecvente: cel puțin una din 10 stele le găzduiește.
Câte planete de mărimea Pământului și temperate există în galaxia noastră? Deoarece până în prezent am descoperit doar câteva dintre aceste planete, este încă destul de dificil de estimat numărul lor. Studiile se bazează în principal pe observațiile misiunii Kepler, care a cercetat peste 100.000 de stele în mod sistematic. Toate aceste stele sunt localizate într-o mică porțiune din întregul cer; astfel, studiile privind rata de apariție presupun că această parte a cerului este reprezentativă pentru întreaga galaxie.
Mai multe echipe diferite au efectuat propriile analize și, în medie, au descoperit că aproximativ una din trei stele (30%) găzduiește o planetă temperată de mărimea Pământului. Studiile cele mai pesimiste au constatat o rată de 9%, ceea ce reprezintă aproximativ una din 10 stele, iar studiile cu cele mai optimiste rezultate au constatat că aproape toate stelele găzduiesc cel puțin o planetă temperată de mărimea Pământului și, eventual, chiar mai multe.
La prima vedere, acest lucru pare a fi o gamă uriașă de valori; dar merită să facem un pas înapoi și să realizăm că nu aveam absolut nicio constrângere cu privire la acest număr cu doar 20 de ani în urmă. Dacă există și alte planete similare cu Pământul este o întrebare pe care ne-o punem de milenii, iar aceasta este prima dată când putem răspunde la ea pe baza unor observații reale. Înainte de misiunea Kepler, nu aveam nicio idee dacă vom găsi planete temperate de mărimea Pământului în jurul uneia din 10 sau a uneia din un milion de stele. Acum știm că planetele cu proprietăți observabile similare cu cele ale Pământului sunt foarte frecvente: cel puțin una din 10 stele găzduiește acest tip de planete.
Să folosim acum aceste numere pentru a prezice numărul de planete temperate, de mărimea Pământului, din întreaga noastră galaxie. Pentru aceasta, să luăm estimarea medie de 30%, adică aproximativ una din trei stele. Galaxia noastră găzduiește aproximativ 300 de miliarde de stele, ceea ce însumează 90 de miliarde de planete de mărimea aproximativă a Pământului, aproximativ temperate. Acesta este un număr uriaș și poate fi foarte tentant să ne gândim că cel puțin una dintre acestea ar trebui să arate exact ca Pământul. Cu toate acestea, un aspect care trebuie luat în considerare este faptul că alte lumi se află la distanțe inimaginabile față de noi.
Revoluția industrială a avut loc în urmă cu mai puțin de 500 de ani. De atunci, activitatea umană de ardere a combustibililor fosili a schimbat rapid clima, amenințând viețile oamenilor și deteriorând ecosistemele din întreaga lume. Dacă nu se iau măsuri rapide, se preconizează că schimbările climatice provocate de om vor avea consecințe devastatoare la nivel global în următorii 50 de ani. Aceasta este criza iminentă asupra căreia omenirea trebuie să se concentreze.
Dacă nu putem învăța să lucrăm în cadrul sistemului planetar cu care am evoluat, cum putem spera să reproducem aceste procese profunde pe o altă planetă?
Pământul este casa pe care o cunoaștem și pe care o iubim datorită relației sale de miliarde de ani cu viața. La fel cum oamenii sunt modelați nu doar de genetica lor, ci și de cultura și relațiile cu ceilalți, planetele sunt modelate de organismele vii care apar și prosperă pe ele. De-a lungul timpului, Pământul a fost transformat în mod dramatic într-o lume în care noi, oamenii, putem prospera. Relația funcționează în ambele sensuri: în timp ce viața modelează planeta, planeta modelează viața. Pământul actual este sistemul nostru de susținere a vieții și nu putem trăi fără el.
În timp ce Pământul este în prezent singurul exemplu de planetă vie, este acum la îndemâna noastră tehnologică să găsim semne de viață pe alte lumi. În următoarele decenii, vom răspunde probabil la vechea întrebare: suntem singuri în Univers? Descoperirea dovezilor de viață extraterestră promite să zguduie din temelii înțelegerea locului nostru în cosmos. Dar găsirea vieții extraterestre nu înseamnă că vom găsi o altă planetă pe care să ne putem muta.
Viața pe un Pământ care se încălzește prezintă multe provocări. Oamenii de știință studiază Marte și alte planete pentru a înțelege mai bine cum s-au format și au evoluat Pământul și viața și cum se modelează reciproc. Ne uităm la lumile de dincolo de orizonturile noastre pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine. Cercetând Universul, nu căutăm o scăpare pentru problemele noastre: Pământul este singura și unica noastră casă în cosmos. Nu există o planetă B, iar momentan, singurul corp ceresc care ne poate susține este cel cu care am evoluat.
Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tine!
Reporter Youth.md: Geru Nicoleta
No Comment