Arta este ca și natura, simplă, dar profundă. Am pregătit un interviu cu tânărul Cătălin Lungu – actor și co-fondatorul proiectului #zerodoi. În interviu puteți să aflați mai multe despre cum a început proiectul ZeroDoi, 3 motive care te-ar motiva să studiezi la actorie, viața de actor și alte momente din spatele cortinei.
„Unii ar spune că sunt vlogger, nu sunt, de curând am acceptat și ideea că sunt influencer. Aș vrea ca tinerii să mă cunoască drept o persoană care încearcă să susțină generațiile ce vin în urma lui.”
- Cum a început proiectul ZERODOI? A fost un concept la care lucrai de mai mult timp sau a început ca ceva spontan?
„A fost extrem de spontan, nimic planificat, nici măcar nu am început cu parodia, asta a venit pe parcurs, pentru că era un lucru care mă pasiona. Am pornit împreună cu Radu, de la o discuție banală și un simplu: Hai să facem ceva! Inițial făceam filmulețe scurte, amuzante (îmi plac și acum dacă le revăd) și încercam să ne afirmăm în spațiul online din Moldova.”
- De mic visai să devii actor sau e o decizie pe care ai luat-o fiind deja la liceu?
„Nu cred ca am visat să devin actor, nu am nici o amintire în care să fi trăit vreo revelație după care să iau decizia. Parinții mei sunt actori, am crescut în teatru și cred că involuntar, dar voit am ajuns să fiu azi actor.”
- Cum ai decis să-ți continui studiile în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice?
„Eu sunt un tip comod. Nu mi-am negat asta niciodată și nici nu am încercat foarte mult să mă schimb. Îmi place zona mea de confort. Acum e important pentru mine să mă dezvolt în zona mea de comfort și să ies din ea firesc, nu forțat. Cred că îmi reușește. Am crescut și pe holurile Academiei, maică-mea e pedagog acolo, deci probabil și asta m-a atras. Mai ales că aveam și pile. Am fost acceptat și la București, am rămas totuși aici. Nu-mi pare rău, nu pentru că e foarte bună școala de aici și acolo e proastă, doar nu-mi pare rău.”
- 3 motive care iar motiva pe tineri să studieze la actorie?
„Dacă vă îndrăgostiți pe bune de meseria asta, e posibil să vreți să o faceți tot timpul. Chiar dacă vă retrageți la un moment dat din meserie, chiar dacă se plătește prost, am observat că majoritatea vor înapoi pe șcenă. Mi se pare o chestie frumoasă. Patetică, dar frumoasă.”
„Energia pe care o simți pe scenă în momentul unui spectacol nu poate fi explicată decât atunci când joci. Plăcerea pe care o simți când ți-a ieșit un rol, e orgasmică. Pentru unii, aplauzele de la sfârșit sunt un sentiment de fericire enorm, pentru mine nu, chiar daca îl înțeleg. Nu-mi place să fiu aplaudat, pentru că nu cred că am făcut altceva decât să-mi fac treaba. Uneori poate nici nu merit aplauzele alea, de ce să le cerșesc? Nu!”
„Mai nou, actorii devin vedete. De fapt, nu e mai nou, actorii au fost vedete și în trecut, doar că acum parcă impactul e mai mare și au loc mai mulți. Avem internet, ne putem expune talentul și online. E fantastic. Ăsta e un lucru care îi atrage pe tineri, poate și eu am vrut asta candva, nu țin minte, dar poate.”
- Spune-ne mai multe despre viața ta de actor, cum te simți atunci când joci o piesă de teatru pe scenă, emoțiile publicului și alte momente interesante din spatele cortinei:
„Eu am norocul să-mi descopăr talentul cu timpul. Profesorii în Academie îmi spuneau că-s talentat, uneori chiar cred că se exagera, dar eu nu-mi percepeam talentul, vedeam ca înțeleg mai repede anumite lucruri, că îmi reușeau niște trucuri, dar nu am spus niciodată ca e talent. Plus, eu mai cred ca talentul e destul de vag.
Munca e importantă, asta cred și în continuare. În ciuda faptului că eram considerat talentat, nu lipseam de la ore, făceam și exerciții de unul singur, doar ca să fiu cel mai bun. Momentele de strălucire pe care le simt eu pe scenă, uneori minore, uneori insesizabile pentru spectator, mă fac să radiez, pe bune. Ies din scenă uneori și zic: Da, înțelege în ce constă talentul. Știu că nu e deloc modest, dar sunt sincer. Adică sunt și dezamăgit de multe ori, dar parcă mai tare îmi place să vobesc despre momentele mele bune. Nu o să vă pot explica, poate dacă veniți la actorie o să înțelegeți într-o zi.
Nu înțeleg încă de ce fac teatru, nu înțeleg de ce are lumea nevoie de teatru, ba chiar mă lovește ideea că teatrul nu trebuie nimănui și totuși mă mulțumesc cu energia pe care o simt pe scenă, e aiurea că nu v-o pot reda în cuvinte, ăsta e farmecul pentru mine. Nu vă îndemn să veniți la teatru decât dacă vreți să fiți buni în meserie, dacă nu… nu o să fiți foarte fericiți aici. Ufff, dur!
Stop, important, trebuie să înțelegeți că asta e doar o părere subiectivă, e foarte posibil ca alți oameni care fac teatru să zică altceva. Vă pup și vă iubesc. Dacă veniți la Actorie, vă pup și vă iubesc un pic mai mult.”
- Cât de dezvoltată este arta teatrală în Republica Moldova din, în opinia ta?
„Nu este. Îmi pare rău că unii oameni de teatru mă văd drept un copil alintat, rebel (ce prostie, rebel…) care vrea să critice teatrul din Moldova doar ca să se afirme sau doar ca să… de fapt, nici nu știu ce cred ei despre mine, doar mă dau cu presupusul.
Nu suport să aud: Teatrul în Moldova nu e mai prost decât în România, Rusia, Germania, Polonia, Franța etc.
Serios? La ce teatru vă uitați voi? Eu am vazut spectacole din afară, am văzut și unele care nu mi-au plăcut, dar am văzut multe foarte bune. În schimb, sunt un mare consumator de teatru în Chișinău… Am văzut foarte puține bune. Plus urăsc că noi, oamenii de teatru, nu ținem la produsul nostru, ținem mai mult la testru ca instituție, uneori chiar divinizăm noțiunea de teatru în loc chiar să evoluâm, să experimentăm și să vrem să contăm în societate.”
Pentru mai multe interviuri nu uitați să accesați pagina noastră web. Nu ezita să ne urmărești și pe paginile noastre de Facebook, Instagram și Telegram pentru a fi la curent cu toate oportunitățile pentru tineri!
Reporter Youth.md: Doni Adela
No Comment