Sistemul nostru educațional este făcut pentru a genera muncitori productivi, nu și gânditori creativi.
Deși de la început în școli și universități cu toții suntem diferiți, când ieșim, toți avem aceleași standarte, mergem la aceleași interviuri pentru aceleași joburi, îmbrăcați la fel. Ca și cum ce face educația este să ne formeze pe toți după un program standart, cu limitele și perspectivele stabilite, și dorința de a mări productivitatea. Ideea de creștere infinită și continuă pe un teritoriu finit și epuizabil este acum esența lumii în care trăim.
Eficiența și organizarea este apreciată mai mult ca individualizarea, și anume asta e ceea ce provoacă crizele sociale din lume și împiedică rezolvarea acestora. Creativitatea și gândirea multilaterală este stopată și neîncurajată de societate, iar acest lucru durează deja de mult timp. Timp de câteva generații educația elevilor se baza pe memorarea exactă a parametrilor fixi, și pedepsirea gândirii critice, și din păcate, acest model continuă să existe și acum, abia în ultimii ani apărând alte idei, care totuși încă sunt greu de integrat în societate.
Astfel, sistemul standart și metric construiește copiii pentru a fi egali după modelul considerat perfect, care a ajuns îngrijorător de apropiat de inteligența artificială a roboților, mai mult decât de mentalitatea normală a oamenilor. E unul dintre paradoxurile erei noastre, investim atât de mult în dezvoltarea inteligenței computerilor, în timpul ăsta marginalizând atât de mult dezvoltarea inteligenței oamenilor.
Noi ne punem speranța pentru rezolvarea problemelor în tehnologie, dar acestea pot înțelege doar simptomele unei probleme, nu și cauzele, căci nu putem explica unui computer că aroganța și insensibilitatea oamenilor în cultură și politică sunt motivele problemelor globale pe care le cerem computerelor să le rezolve.
Deși, abilitatea de a reimagina viitorul și a trece peste etichete rămâne o calitate umană. Idealismul trebuie să coexiste cu pragmatismul, iar fiecare om ar trebui să aibă posibilitatea de a defini succesul pentru el însuși. Însă locurile unde această politică este aplicată încă sunt excepții, nu norme.
Criza socială nu este una a științei, ci una a imaginației. Dar acesta este un articol de discuție, menționați-vă opiniile la subiectul dat în comentarii, iar pentru mai multe postări, accesați paginile noastre de Facebook și Instagram.
Reporter Youth.md: Cristina Pascal
No Comment