Dezvoltare personală: Emil Cioran născut la data de 8 aprilie 1911 în Rășinari, comitatul Sibiu (pe atunci parte a Austro-Ungariei) a fost un filosof și eseist român, care a publicat lucrări atât în limba română, cât și în franceză. Lucrările sale s-au remarcat prin pesimismul său filosofic omniprezent, implicând frecvent probleme de suferință și nihilism.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Pe culmile disperării (1934) și Despre neajunsul de a te fi născut (1973). Prima carte franceză a lui Cioran, Précis de décomposition, a primit premiul prestigios Rivarol în 1950. Până la sfârșitul vieții, 1995, Cioran a trăit în cartierul latin al Parisului, alături de partenera lui de viață, Somone Boué.
Emil studiază filosofia la București, fiind coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, profesorii fiindu-i Tudor Vianu și Nae Ionescu. Cunăscând foarte bine germana, acesta studiază în original mai mulți scriitori notorii germani în original, precum: Kant, Schopenhauer, dar în special Nietzsche. Filosofii germani dar și filosoful rus Lev Shestov, au servit drept temelie viitorului său sistem filosofic.
În 1933, Cioran primește o bursă la universitatea din Berlin, iar un an după publică prima carte Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937).
În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1945 Cioran se stabilește definitiv în Franța din cauza retragerii cetățeniei române de către autoritățile comuniste, trăind mai apoi la Paris ca apatrid pentru restul vieții. Din acel moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii.
A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Prin vasta sa corespondență cu prietenii Cioran se remarcă drept un bun autor epistolar.
Emil Cioran și-a creat un sistem de gândire existențialist, el a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: “Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?”
Cioran a fost un iubitor de patrie și un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență. Ironia destinului însă a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză.
Alte informații despre acest autor găsești în acest reportaj.
Alte evenimente culturale și dezvoltare personală găsești pe pagina noastră, categoria divertisment.
No Comment