Nelly Panaguța: „Handbalul m-a educat, m-a marcat și m-a transformat într-o persoană puternică și luptătoare”

Sport, Interviu, Handbal,nelly panaguta

Nelly Panaguța are 24 de ani și este în prezent masterandă la drept. Chiar dacă și-a ales o carieră mai intelectuală, trecutul ei este definit de mulți ani de sport profesionist și mai exact de handbal. Ea s-a ocupat cu handbalul timp de 12 ani.

Nelly a absolvit Liceul Internat Municipal cu Profil Sportiv – „LIMPS”, a fost membră a echipei „Femina” timp de 3 ani și, de asemenea, membră a lotului național la handbal. Într-un interviu, dânsa a scos mai multe detalii despre viața sa sportivă, pe care Youth.md tinde să le împărtășească cu dvs.

Cum ai început să practici handbalul?
Se spune că sportul e rugăciunea trupului, iar într-un trup sănătos este și o minte sănătoasă. La vârsta de 11 ani, nu țineam cont de aceste citate și nici nu căutam vreo motivație exterioară ca să încep să practic sportul. Nu pot spune că aceasta a venit de la sine sau că am fost impusă să mă ocup cu ceva ca să mă dezvolt multilateral, probabil a fost ceva mai puternic decât mine, decât dorința mea de a începe să practic sportul, a fost ceva care, de fapt, era în inima mea și-mi curgea prin vene. Și da, în primul rând, au fost genele. Ereditar, am fost înzestrată să iubesc sportul sub orice formă. Mama mea a fost maestru în sport, iar eu eram atât de entuziamsmată să calc pe urmele ei ca într-un final să realizez că mama a fost, este și va fi modelul și idealul meu și nu doar în sport.

Ce te-a determinat să perseverezi și să te ocupi în continuare cu handbalul, dar la un nivel mai înalt?
Am început să merg regulat la antrenamente, să demonstrez că pot mai mult, că am voință și tărie, să demonstrez că mama poate fi mândră de mine, dat fiind faptul că la acel moment ea era și antrenoarea mea de handbal. Jocul de handbal este o disciplină sportivă considerată relativ tânără care atrage prin dinamism, prin îmbinarea armonioasă a alergării, săriturii și aruncării, prin capacitatea de educare a tineretului. Și pe mine handbalul m-a educat, m-a marcat și m-a transformat într-o persoană puternică, perseverentă și luptătoare. Micile competiții din cadrul spartacheadelor raionale mi-au dat de înțeles care este de fapt esența sportului pentru mine, să merg până la propriile limite și să văd dacă sunt în stare să trec dincolo de ele. Astfel la vîrsta de 15 ani, încă cu gîndul la povești, am părăsit cuibul părintesc și mi-am urmat visul la capitală. În inima Moldovei, la 100 de km distanță și cu dorul nemărginit de casă, am gustat cu adevărat ceea ce se numește sport de performanță.

Se știe că un sportiv profesionist muncește foarte mult, cum te descurcai tu cu aceste provocări, luând în considerare faptul că studiai?
Handbalul a devenit mai mult decît doar un tip de sport, a devenit un stil de viață. Regimul era strict, antrenamnte dimineața și după masa, dar ambiția și încăpățînarea m-au făcut să merg mai departe, să nu cedez, să trec peste momentele grele, peste eșecuri și peste traume ca să ajung undeva mai sus. Printre nesfârșitele ore pe care le petreceam în sala de sport, trebuia să găsesc timp și pentru învățătură, iar când reușești să le combini pe ambele și să lupți pentru a avea rezultate bune pe ambele fronturi și să fii mulțumit de sine, atunci ajungi un om invincibil. Astfel, în sala de sport încercam să dau tot ce am mai bun din mine, iar în timpul orelor să fiu o elevă exemplară cu tema mereu pregătită.  Și da, prin multă muncă ajungi unde ți-ai dorit, așa se face că la vârsa de 17 ani am intrat în lotul național al Republicii Moldova ceea ce mi-a oferit marea oportunitate să reprezint țara la Jocurile Europene de Handbal Senioare în Slovacia în anul 2013, iar un an mai târziu și în Grecia.

Este clar că pregătirea fizică ai dobândit-o în urma eforturilor în timpul antrenamentelor, dar sportul necesită și pregătire sufletească. Înainte de fiecare meci important, cum reușeai să îți insufli motivația și puterea spirituală?
Succesele obținute  se datorează în mare parte și antrenorului care este un al doilea părinte, care încearcă să descopere în fiecare jucător din echipă, potențialul și să-l prelucree astfel încât să devenim nu doar o echipă dar o familie, un fenomen. Jocul de echipă ne-a învățat să conlucrăm, să ne ascultăm reciproc, să ne înețelgem din privire, să ne ajutăm și uneori să cedăm, să luptăm împreună pentru victorie. Fiecare meci își are propria personalitate, nu era însă necesar să găsesc motivarea pentru fiecare meci deoarece motivarea venea de la sine, motivarea era însuși iubirea pentru sportul pe care îl practicam.

Cum s-a reflectat activitatea ta sportivă asupra vieții tale?

Pe lângă sutele de meciuri jucate, pe lângă victorii și laurii adunați la sfârșit de an, au existat și lacrimi și eșecuri, înfrîngeri și, desigur, traume. Lacrimilre au foste șterse, eșecurile le-am transformat în determinație spre autodezvoltare, iar înfrângerile, mereu dure, mereu neplăcute, ne-au învățat că de fiecre data este loc de mai multă muncă și mai multă persverență și că fiecare înfrângere este un nou început. Toate greutățile întâmpinate nu m-au împiedicat ca și în anii studenției să continui ceea ce îmi place și să reprezint Universitatea Liberă Internațională la toate turneele republicane  și să mă aleg cu locuri de frunte. Spre mare mea dezamăgire, cariera sportivă de handbal s-a încheiat după ce am absolvit universitatea în anul 2017.

Republica Moldova, la capitolul sportului de performanță are încă mult de lucrat, iar noi, care am încercat să ne manifestăm ca și sportivi de performanță și am gustat din tot ceea ce se numește sport, ajungem să fim mult mai preocupați de nevoile sociale și pur umane precum de a ne întreține, decât de a ne valorifica potențialul fizic și, nu în ultimul rând, de a realiza visul de a deveni cineva.”

Autor: Cristina Panaguța

Acest articol este dedicat Campaniei Football People Action Weeks, organizată de rețeaua „Fare” în parteneriat cu organizația locală Centrul de Informare și Resurse „PRO BONO”, desfășurate în întreaga lume în perioada 11 – 25 octombrie, și menită să distrugă toate barierele discriminării şi să unească oamenii prin intermediul sportului.

Reamintim că pe 20 octombrie, Youth.md va celebra puterea sportului în cadrul evenimentului „Ce? Unde? Când? Sportiv”. Mai multe detalii despre eveniment găsești aici.

Facebook Comments
comments powered by HyperComments
Previous Vino la marea deschidere a Centrului de Instruire EcoVisio din Rîșcova
Next Susține tinerele talente participând la proiecția scurtmetrajelor documentare